Întâlnirea de 20 de ani a primei generaţii de absolvenţi ai Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu”

Biserica „Sf. Cruce” din Baia Mare a găzduit joi, 19 iunie a.c., întâlnirea de 20 de ani a primei promoţii de absolvenţi (1990-1994) ai Institutului teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu”, atât de la secţia pastorală şi didactică. Evenimentul a fost onorat cu prezenţa de către Preafericirea Sa Lucian cardinal Mureşan, Arhiepiscop Major, de către Preasfinţia Sa Alexandru Mesian, Episcop eparhial de Lugoj precum şi de prezenţa episcopului locului, Preasfinţia Sa Vasile Bizău.

Întâlnirea a început cu celebrarea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii de către Preafericirea Sa şi Preasfinţiile lor alături de un grup de 40 de preoţi. S-au unit în rugăciune membrii ai familiilor absolvenţilor precum şi credincioşi de la parohiile din oraş. În cuvântul adresat celor prezenţi, Preafericirea Sa Lucian a subliniat rolul avut de prima generaţie de slujitori în viaţa Bisericii din acest colţ de ţară în primii ani ai „ieşirii la lumină”. Chemaţi la a sluji în condiţii atât de vitrege pentru Biserică, aceştia au dus lumina şi bucuria Evangheliei în inimile celor încredinţaţi spre păstorire prin sate şi oraşe. Preasfinţia Sa Alexandru, vicar general al episcopiei de Maramureş în primii ani după recâştigarea libertăţii, a evocat momentele de început ale Institutului precum şi minunile cu care a fost binecuvântată Biserica în decursul timpului.

În cele din urmă, Preasfinţia Sa Vasile a adresat un cuvânt de mulţumire celor doi ierarhi pentru prezenţa lor la acest moment aniversar invitându-i pe cei prezenţi să arunce o ancoră pentru viitor în speranţă şi credinţă pentru a trece prin timpul istoriei privind cu încredere la Cel ce conduce barca Bisericii. La sfârşitul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii a fost înălţat un parastas pentru cei trecuţi la Domnul, profesori, îndrumători spirituali, absolvenţi.

Momentul de rugăciune a fost urmat de ora festivă în care pr. Simion Mesaroş ‒ rectorul Institutului din acea vreme ‒ a făcut strigarea catalogului. Fiecare absolvent a prezentat câteva crâmpeie din propriul parcurs personal şi vocaţional, dând mărturie despre bucuriile şi încercările, împlinirile şi dificultăţile vieţii de slujire în Biserică, o viaţă fundamentată pe jertfă şi rugăciune.

Biroul Eparhial de Presă

Baia Mare, 19 iunie 2014

Preasfinția Voastră, Preasfințite Vasile, Episcop al Maramureșului,

Iubiți frați întru Preoție,

Dragi absolvenți ai promoției 1994 ai Institutului Teologic din Baia Mare,

“Bucuria Evangheliei umple inimile şi întreaga viaţă a celor care-L întâlnesc pe Isus”: cu aceste cuvinte începe Exortaţia apostolică „Evangelii Gaudium” a Sfântului Părinte Papa Francisc. Cu adevărat, Evanghelia Domnului este bucurie, este o Veste bună, cea mai bună veste pe care omenirea a primit-o vreodată: „Vă vestesc o bucurie mare pentru tot poporul. Că vi s-a născut Mântuitor, Care este Cristos Domnul” (Lc 2, 10-11). O bucurie din care noi preoții, dar și profesorii cateheți, suntem cu toții chemați să ne împărtășim, și pe care, apoi, să o dăruim și fraților noștri.

Suntem împreună astăzi aici la Baia Mare pentru un moment de bucurie. Sărbătorim 20 de ani de când prima promoție de slujitori au fost trimiși în via Domnului din iubita Eparhie a Maramureșului, în momente și situații grele și complexe pentru Biserica noastră. Erau clipe de renaștere, de ieșire la lumină, de mărturisire și curaj. Si de aceea, de bucurie sfântă și de încredere în Pronia divină, cea care “pe cele slabe le întărește și pe cele neputincioase le plinește”.

Între absolvenții acestei generații, se numără mulți preoți, protopopi, profesori cateheți, dar și un Vlădică: cu toții, roade ale Providenței Divine și ale rugăciunilor bunilor noștri credincioși de pe aceste meleaguri binecuvântate din vremurile de restriște, credincioși care au știut bine că „temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită” (2 Timotei 2, 19). Credincioși din satele și orașele noastre, care au primit Lumina cea care le-a luminat propria viaţă și care le-a pătruns inimile, și mai ales, care au trăit bucuria speranței în propriile suflete. Sfântul Pavel face o descriere precisă a celor care nu cred, ca fiind cei care nu au nici o speranță, fiindcă aceștia sunt fără Dumnezeu. Acolo în schimb unde există credinţă în Dumnezeul cel Viu și Adevărat, această credință intervine în viaţa oamenilor și ne încredințează că Domnul își va îndeplini toate promisiunile: acolo speranța devine posibilă!

Nu putem, în sărbătoarea noastră de astăzi, să nu îi amintim pe cei care au trecut la Domnul, Profesori, Îndrumători Spirituali, dar și pe Episcopul de pie memorie Ioan Șișeștean. Toți s-au ostenit pentru formarea umană și spirituală a Voastră, a celor care ați dat ascultare chemării Domnului: „vino după mine”. Așa cum știm, rolul ucenicului este acela de a fi acolo unde Învăţătorul doreşte ca el să fie. Fără întârzieri şi fără precipitări; fără refuzuri şi fără evadări. Iar dacă Mântuitorul lumii a ales să pășească în întunericul cel mai de jos al decăderii omului, ucenicul nu poate decât să îl urmeze. În fața obsesiilor noastre de a „ajunge cineva”, Isus ne cere doar atât: „tu vino după Mine”.

Este un moment de bilanț: privind îndărăt, atitudinea noastră trebuie sa fie rezumată într-o aducerea de mulțumire: lui Dumnezeu, Maicii Sfinte și oamenilor celor ce ne-au însoțit, în mod particular Părintelui Vicar General, Părintelui Rector, Părintelui Prefect de studii. Privind înspre înainte, ochiul nostru trebuie luminat de o unică licărire: aceea a încrederii.

Cuvine-se, așadar, să Îi mulţumim astăzi Domnului pentru toate: pentru darul vieţii, pentru minunea de a fi, de a-L cunoaşte, de a ne împărtăşi din Dumnezeu şi din bucuria de a fi copiii Lui. Îi mulţumim pentru sănătatea cu care ne-a învrednicit, pentru darul preoției noastre. Îi mulţumim pentru binecuvântările cu care ne-a întâmpinat în Biserica Sa, pentru Sfintele Taine, pentru toate mângâierile sufleteşti; îi mulţumim și pentru pustiul în care a îngăduit să rătăcim uneori, și pentru toate suferinţele prin care El, ca un Părinte bun, a știut să ne facă să fim mai conştienţi de lucrurile cu adevărat importante.

Şi totodată, o astfel de aniversare ne cheamă la a fi încrezători. Încrezători în Cel ce este Stăpânul timpului şi al istoriei. Încredere în Cel bătrân de zile, dar cu inima veşnic tânără, și care cu şoapte negrăite ne aduce aminte că El este Părintele nostru și că Biserica este a Lui. O Încredere ce trebuie, de multe ori, să treacă dincolo de durerile împreună-vieţuirii, de spinii şi lacrimile depărtărilor şi ale căutărilor noastre. Cuvântul lui Cristos este făcător de viață și desăvârșește mereu ceea ce făgăduiește.

Acum la ceas aniversar, dorim să Vă exprimăm recunoştinţa noastră personală şi a întregii Biserici Române Unite cu Roma, pentru râvna şi devotamentul ce îl manifestaţi întru slujirea credincioșilor noștri, sub ocrotirea Maicii Preacurate, Patroana și Ocrotitoarea Eparhiei Maramureșului.

Vă asigur pe toți și pe toate și pe fiecare în parte de rugăciunea şi de întreaga mea preţuire.

AD MULTOS ANNOS!

† Lucian Cardinal Mureşan

Arhiepiscop Major

al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică