Duminica vindecării femeii gârbove
O femeie gârbovă vine astăzi în fața lui Isus: gârbovă ca și fiecare dintre noi, sub greutatea păcatelor ce ne împing înspre pământul din care am fost plăsmuiți și aplecată precum este aplecată întreaga omenire după greșeala strămoșilor noștri Adam și Eva. Este însă o femeie care măcar știe că e gârbovă, așa cum orbul din Ierihon știe că e orb, așa cum leproșii se știu leproși, așa cum posedații se știu posedați. Paradoxal, aceștia găsesc mai ușor vindecare, fiindcă vin în fața Mântuitorului și-i cer ajutorul: cerând cu încredere, din adâncul inimii, sunt ascultați îndată și eliberați. Isus a venit pentru ei.
Mai greu de vindecat sunt în schimb orbii ce se încăpățânează să creadă că văd, dar nu disting lumina nici atunci când aceasta se afla sub nasul lor, precum căpeteniile lui Israel; sau cei bolnavi care se cred sănătoși, precum fariseii; cei posedați care se cred liberi, la fel ca mulțimea din Gadar; cei gârboviti care se cred drepți, precum mai-marele sinagogii din evanghelia de astăzi.
Această a două categorie de oameni trăieste sub semnul primelor șase zile ale săptămânii. La acestea face apel și ipocritul din evanghelia de astăzi. Mântuitorul însă a venit sa ne elibereze din acest ciclu infernal de șase, amintindu-ne că suntem creați pentru cea de-a șaptea zi a săptămânii, ziua Domnului; de aceea face multe minuni în ziua sâmbetei, pentru a sublinia faptul că în fața noastră îl avem pe însuși Stăpânul Sâmbetei! Fiul lui Dumnezeu ne scoate din spiritul celor trei de șase, care reprezintă semnul Bestiei și a Pământului, precum de trei ori șase, adică optsprezece, este vârsta femeii aplecată iremedial înspre pământ. Isus ne conduce înspre spiritul zilei a șaptea, o zi a îndurării și a iertării, în care Dumnezeu restabilește comuniunea între El și noi pierdută prin păcat și ne cere să facem și noi precum Tatăl ne face nouă, adică să iertăm de 70 de ori câte 7.
Peste câteva zile vom sărbători Crăciunul, celebrarea îndurării nemărginite a lui Dumnezeu care se apleacă cu iubire asupra noastră, celor gârboviți de păcate. Se apleacă din Cerurile măririi sale, făcându-se la fel cu noi. Se apleacă sub Cruce, gârbovindu-se împreună cu noi. Se ridică din mormânt înspre Ceruri, pentru a ne îndrepta și pe noi înspre adevărata noastră Casă. Tatăl ne așteaptă deja pe cale, cu un nou inel și cu un nou veșmânt: eternul Banchet își deschide porțile pentru noi!
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Lc 13,10-17
În vremea aceea învăţa Isus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un spirit de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; iar Isus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi dădea mărire lui Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Isus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: sase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avram fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.
