Trei modalități pentru simplificarea vieții
De Randy Hain
În viața ta de zi cu zi te simți compleșit de stres, de responsabilități și de provocări? Dacă sunt sincer cu mine însumi, recunosc că momentele în care mă simt îngrijorat și stresat depind în general de tendința mea de a complica lucrurile și de înclinația mea de a da bir cu fugiții. Sunt bucuros ocazional de inspirația ce o am de a aborda această problemă, iar pe zi ce trece, îmbătrânind îmi dau seama de înțelepciunea unui lucru despre care îmi spunea tatăl meu când eram tânăr: simplifică-ți viața.
În cultura modernă totul implică complexitate și complicații superfluu. Tânjesc după oportunitățile care-mi oferă șansa să trăiesc momentul în ”timp real”, în locul ritmului frenetic în care trăiesc foarte des. Vreau să fiu amintit cu ceva mai mult decât ”A obținut ceva mai mult decât alții”. Nu pretind să am toate răspunsurile, dar mi-ar plăcea să împart proiectul în trei pași asupra cărora mă concentrez să ajung la simplitate, pace și sens în viața mea:
Primul pas: A avea priorități clare
De când am trăit o profundă convertire la Cristos în toamna anului 2005 și m-am alăturat Bisericii Catolice, am trecut de la o viziune asupra vieții în care căutam fără succes echilibrul în muncă și familie la o viață în care Cristos e pe primul loc, familia pe al doilea și munca pe al treilea în lista mea de priorități.
Mă forțez să-L mențin pe Cristos în centrul a tot ceea ce fac, și rezultatul este o abordare autentică și integră a vieții, în care eu sunt aceeași persoană în fiecare moment.
Cum fac?
Cristos: El îmi cere totul, și în schimb îmi dă tot ceea ce am nevoie. Cu ajutorul vieții mele de rugăciune, a Liturghiei și a participări la viața sacramentală a Bisericii de El fondată, slujesc pe Cristos și mă asigur că El e prioritatea mea. „Doamne, ajută-mă să-mi simplific viața, învățând ceea ce vrei să fiu și devenind aceea persoană” (Sfânta Tereza de Lisieux).
Familia: Vocația mea de părinte și soț este să-mi ajut familia să ajungă în Cer. Le datorez timpul meu și iubirea mea, și am responsabilitatea să le transmit credința. În casa noastră, cina în familie se află printre priorități deoarece este angajamentul prin care soția mea și eu împărtășim iubirea fiilor noștri. Muncim cu greu să ne asigurăm că fiii noștri cresc valorizând sacramentul căsătoriei arătându-le modelul unei mari căsătorii.
Munca: Mă dedic să sfințesc munca mea și să caut perfecțiunea. Trebuie să reamintesc că vocația mea nu este munca sau cariera. Munca mea există pentru a servi familiei mele, nu contrariul. Serviciul meu îmi ajută să-mi întrețin familia mea, și este un mod de a-mi împlini misiunea, dar nu pot permite să mă influențeze negativ.
Să ai priorități clare cere voință și implicare. Trebuie să planificăm timpul, să avem un fir roșu și să ne agățăm de principiile noastre. Lucrul cel mai important este să recunoaștem că am fost creați pentru Cer și nu pentru lumea aceasta. Într-o zi vom fi judecați după cum am trăit, nu pentru viteza cu care am trăit. „Trebuie mereu să ne amintim că suntem pelerini până vom ajunge la casa noastră din Cer, și că nu trebuie să permitem ca slăbiciunile noastre să ne facă să ne oprim în locuințele și locurile pe unde trecem, altfel uităm destinul nostru și pierdem interesul pentru obiectivul nostru final” (Sfântul Ignațiu de Loyola).
Pasul al doilea: Practicarea detașării
Cum putem să ne detașăm? Înseamnă că trebuie să devenim eremiți și să trăim într-o peșteră în munte? Cu siguranță nu. Dar e nevoie să ținem seama de faptul că trăim într-o lume materialistă și consumistă care ne îndeamnă să obținem cât mai multe lucruri posibil, de multe ori cu costul a ceea ce este mai important.
Dacă am putea să practicăm adevărata libertate în fața persecuției oarbe a unei iluzorii vieți mai bune, care ne îndeamnă să achiziționăm cât mai multe bunuri materiale de care nu avem nevoie și dacă reușim să ne detașăm de multe alte influențe negative din această lume, am fi pregătiți mai bine să facem alegeri sănătoase și pline de sens în viață.
Să amintim și că agățându-ne de oameni și de activități adecvate ne ajută să ne îndepărtăm de influențe negative.
Idei în calea detașării:
Dă-i pace. Întreabă-te dacă ai cu adevărat nevoie de acel lucru, indiferent ce este. Casă mai mare, mașină mai mare și alte ”jocuri” ne vor face siguri mai fericiți? Sau doar umplem un gol în noi înșine cu lucruri greșite?
Să fii atent ca nu cumva ceea ce ai/hobbyuri/ interese să nu fie obstacol între tine și Cristos.
Să fii conștient de ceea ce semnifică cu adevărat ”ajunge”.
Rezistă la ispitele culturii care te fac să fii ceea ce nu ești și să te agheți de lucruri de care nu ai nevoie.
Recunoaște virtutea strădaniei și respinge viața ușoară și fără responsabilitate care des îți este oferită.
Evită ”mentalitea de turmă” și fă ceea ce știi că e corect și adevărat, nu ceea ce fac alții.
Apreciază prietenii adevărați...cei care te provoacă să fii mai bun și care nu-ți cer să încetezi să fii cel care ești cu adevărat. Pregătește-te să ai mai puțini prieteni pentru a-ți îmbunătăți mai mult ca orice sănătatea relațiilor tale.
Oprește zgomotul. Nu pierde mult timp cu Iphone, Tv, Internet și Talk Radio și dedică-te mai mult meditatației în liniște, rugăciunii, timpului cu cei dragi, exercițiului fizic și lecturii.
Mulțumește-i cât mai des lui Dumnezeu pentru binecuvântări și pentru tot ceea ce ai, și nu da niciodată ceea ce ai pe ceva la întâmplare.
Pentru mine conceptul de detașare este o provocare zilnică. E greu să pun în practică, dar când reușesc simt o profundă libertate și pace lăuntrică ce mă face să aprofundez în fiecare zi. Lumea încearcă mereu să mă sustragă raportului meu cu Cristos. Când practic detașarea de la cultura noastră și de la influențele negative, recununosc mult mai clar și prețuiesc binecuvântările pe care le-am primit de la Domnul. „Nu se poate să fim plăcuți lui Dumnezeu și lumii în același timp. Se opun total în gândire, dorințe și acțiuni” – Sfântul Ioan Maria Vianney
Pasul al treilea: a sluji pe ceilalți
Cu câteva luni înainte eram împreună cu una din clientele mele de coaching executiv, cu care lucram de două săptămâni. A intrat în sală, evident foarte încântată să împărtășească ceva cu mine. A pus un document de două pagini pe masă și a zis: „Astăzi vreau să discut de misiune și de valori profesionale!” Evident în acele pagini se regăsea viziunea ei. Apoi mi-a cerut să vorbesc despre declarația mea asupra misiunii și a valorilor înainte să vorbim de viziunea ei, și a scos un caiet pentru notițe căci se gândea că va urma o lungă descriere a declarației mele.
”Sunt doar trei cuvinte pentru care nu e nevoie să iei notițe”, i-am zis, și ea a rămas nedumerită.
” Cum se poate? Vreau să aud care este misiunea ta și care sunt valorile tale și sunt doar trei cuvinte!”
I-am zâmbit și i-am zis: ”Dacă mă lași să termin îți voi zice. Misiunea mea și valorile mele sunt simple: să slujesc pe ceilalți”.
A rămas fără cuvinte. ”Nu văd cum ar putea să fie misiunea ta și valorile tale. Ale mele ocupă aproape două pagini!”
”Pe când aveam 20 de ani, probabil că și eu aș fi scris la fel ca și tine, dar îmbătrânind am pariat pe simplitate, și îmi dau seama că am tot ceea ce am nevoie în această viață atunci când îi pun pe ceilalți înaintea mea. Servind necesitățile celorlalți îmi câștig să trăiesc și îmi întrețin familia mea cu coachingul meu, consultanță, cărți și conferințe.
Fac parte dintr-o mare misiune ajutând pe ceilalți să-și atingă potențialul lor maxim. Lucrul cel mai important este că-L slujesc pe Cristos slujind pe ceilalți. Compania mea se numește Serviam Partners, și serviam în latină înseamnă ”Voi servi”. Îmi place ceea ce fac și mă simt foarte norocos să fiu așa de contectat cu misiunea mea”.
A rămas fără cuvinte. Nu am mai văzut scrierea sa de două pagini, dar la întâlnirea noastră succesivă a adus o altă versiune de un paragraf în locul celei originale. Am făcut progrese, iar în timp vom reduce gradual la câteva cuvinte.
Împărtășesc această întâmplare deoarece a ști cine ești și ce ești chemat să faci e o componentă esențială pentru simplificarea vieții. Pe când aveam 20 sau 30 de ani eram preocupat să ajung profesional cât mai sus și cât mai repede posibil, având puține idei o dată ce aș fi ajuns în vârf. Cum am scris în a treia mea carte, Something More: The Professionals Pursuit of a Meaningful Life, am lăsat un loc important într-o companie miliardară de restaurare pe când aveam 30 de ani ca să creez o companie de cercetare națională de tip boutique, iar în 2013 am lăsat Serviam Partners, care oferă servicii de coaching executiv și consultanță de gestiune pentru companii și leader de înalt nivel. Aceste schimbări profesionale au fost voite, făceau parte din dorința mea de a-mi simplifica viața și de a mă pune în serviciul celorlalți.
Cum să-i slujim pe ceilalți?
Chiar dacă sunt foarte ocupat, încerc mereu să am timp pentru ceilalți.
Îi tratez pe ceilalți cum aș vrea eu să fiu tratat.
Încerc să fiu un bun ascultător.
Mă rog pentru alții.
Am discuții civilizate cu cei care gândesc diferit de cum gândesc eu.
A fi sincer este un dar când se oferă cu profesionalism și iubire. Încerc să ofer acest dar persoanelor pe care le întâlnesc.
Pun pe alții în contact cu persoane și resurse care pot să fie utile lor.
Încerc să dau nu doar timpul meu, dar și talentul meu pentru a sluji și ajuta pe cine e mai puțin norocos decât mine.
Încerc să dau valoare raporturilor mele.
Servesc mari cauze și mă implic în ajutorarea celor apropiați și prieteni.
Dedicarea mea pentru alții este în ultimă instanță un dar care se reîntoarce. Când mă dedic să ajut o persoană nevoiașă, trăiesc o splendidă senzație de împlinire. Știu că în acele momente prețioase îl slujesc pe Cristos și trăiesc conform voinței Sale. Orarul meu încărcat uneori poate să-mi ocupe tot timpul, și nu reușesc să fac tot ceea ce aș vrea pentru alții, dar continuu să încerc.
Intenționalitatea și caritatea duc la simplitate
Te gândești vreodată la cariera ta? Te reîntorci pe urmele tale și meditezi asupra lecțiilor învățate? La începutul carierei mele eram un discipol, apoi am devenit un manager și apoi un leader. Acum mă dedic etapei de ”influencer” al carierei mele. Muncesc prin cărțile mele, conferințele mele, coachingul meu și consultanță pentru a influența pozitiv rezultatele celor pe care-i întâlnesc. Comit erori, dar îmi sunt clare țintele mele și dorința mea de a urma o cale cât mai simplă, de a sluji pe alții și de a-L urma pe Cristos. Drumul până aici a avut multe suișuri și coborâșuri, dar eu aveam totdeauna clare intențiile mele.
Te îndemn să schimbi direcția în viață și să-ți dai seama de faptul că momentul pentru asumarea unei abordări mai simple a vieții e acum și nu când vei ajunge la pensie. Am prețuit exemplul pe care mi l-au dat părinții mei în ce privește trăirea în simplitate, să acționez cu umilință și să slujesc pe ceilalți cu iubire și milostenie. Te îndemn să îmbrățișezi simplitatea. Este o luptă contra culturii dificilă, dar îndepărtează-te de cea ce este în plus și rămâi cu cea ce e necesar. Concentrează-te pe ceea ce este important și să ai priorități corecte. Slujește pe ceilalți. Fii fidel Magisterului și trăiește o viață catolică autentică. Pune-L pe Cristos pe primul loc.
Traducere: AMR
Sursa:aleteia.org
