”Dacă ceva bun există și rămâne în această lume, este doar pentru că, în circumstanțe nesfârșite și variate, iubirea a prevalat asupra urii, solidaritatea asupra indiferenței, generozitatea asupra egoismului”, astfel a spus Sfântul Părinte Papa Francisc, joi, 12 septembrie 2024, când a prezidat Sfânta Liturghie pe Stadionul Național din Singapore, cu ocazia călătoriei apostolice pe care o efectuează în perioada 2-13 septembrie, în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est și Singapore.
„Cunoașterea umple de mândrie, în timp ce iubirea edifică” (1Cor 8,1). Sfântul Paul adresează aceste cuvinte fraților și surorilor din comunitatea creștină din Corint: o comunitate bogată în multe carisme (cf. 1Cor 1,4-5), căreia apostolul îi recomandă adesea în scrisorile sale să cultive comuniunea în caritate”, cu aceste cuvinte a început omilia Pontiful, joi, 12 septembrie 2024, pe Stadionul Național din Singapore, când este comemorarea liturgică a Preasfântului Nume al Mariei.
Apoi, continuă Pontiful reliefând faptul că Biserica din Singapore este bogată în daruri, în creștere și în dezvoltare: ”Îi ascultăm în timp ce Îi mulțumim împreună Domnului pentru Biserica din Singapore, care este, de asemenea, bogată în daruri, vibrantă, în creștere și în dialog constructiv cu diferitele alte confesiuni și religii cu care împarte acest pământ minunat”.
Tocmai din acest motiv, aș dori să comentez aceleași cuvinte, pornind de la frumusețea acestui oraș și de la marile și îndrăznețele arhitecturi care contribuie la faima și fascinația sa, începând cu impresionantul complex al Stadionului Național, în care ne aflăm. Și aș dori să fac acest lucru amintind că, în cele din urmă, chiar și la originea acestor construcții impunătoare, ca și a oricărei alte întreprinderi care lasă o amprentă pozitivă asupra acestei lumi, nu există, așa cum cred mulți oameni, în primul rând bani, nici tehnică, nici chiar inginerie - toate mijloace utile, foarte utile-, ci există dragoste: „dragostea care construiește”, mai exact.
”Poate că unii ar putea crede că aceasta este o afirmație naivă, dar dacă reflectăm cu atenție, nu este așa. De fapt, nu există nicio lucrare bună în spatele căreia să nu se afle oameni poate străluciți, puternici, bogați, creativi, dar totuși femei și bărbați fragili, ca noi, pentru care fără iubire nu există viață, nici impuls, nici motiv să acționeze, nici putere să construiască”, a subliniat Pontiful.
Dragi frați și surori, spune Papa, ”dacă ceva bun există și rămâne în această lume, este doar pentru că, în circumstanțe nesfârșite și variate, iubirea a prevalat asupra urii, solidaritatea asupra indiferenței, generozitatea asupra egoismului. Fără aceasta, nimeni de aici nu ar fi fost capabil să crească o metropolă atât de mare, arhitecții nu ar fi proiectat, muncitorii nu ar fi lucrat și nu s-ar fi realizat nimic”.
Credința, continuă Papa Francisc, este cea care ne confirmă și ne luminează ”această certitudine, ne spune că rădăcina capacității noastre de a iubi și de a fi iubiți se află Dumnezeu însuși, care cu inimă de Tată ne-a dorit și ne-a adus la existență într-un mod total gratuit (cf. 1 Cor 8:6) și care, într-un mod la fel de gratuit, ne-a răscumpărat și ne-a eliberat de păcat și de moarte, prin moartea și învierea Fiului său unic. În El, în Isus, tot ceea ce suntem și putem deveni își are originea și împlinirea”.
Parafrazându-l pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, din Omilia Sfintei Liturghii pe care a prezidat-o pe același Stadion Național din Singapore, pe 20 noiembrie 1986, Papa Francisc a spus următoarele: ”Iubirea pe care Dumnezeu ne-o arată și pe care ne invită să o practicăm la rândul nostru este astfel: „El răspunde cu generozitate la nevoile celor săraci, este milostiv cu cei care suferă, gata să ofere ospitalitate, credincios în momentele dificile, întotdeauna dispus să ierte și să spere”.
În concluzie, Sfântul Părinte a dorit să amintească două figuri care au fost cucerite de Dumnezeul milostivirii: ”Prima este Maria, al cărei Preasfânt Nume îl sărbătorim astăzi. La câți oameni sprijinul și prezența ei au dat și dau speranță, pe câte buze Numele ei a apărut și apare în momente de bucurie, dar și de tristețe! Și aceasta pentru că în Ea, în Maria, vedem iubirea Tatălui manifestându-se într-unul dintre cele mai frumoase și totale moduri: cel al tandreții - să nu uităm tandrețea -, tandrețea unei mame, care înțelege totul și, care iartă totul și nu ne abandonează niciodată. De aceea ne întoarcem la Ea!”.
Apoi, continuă Pontiful,” cel de-al doilea este un sfânt drag acestui pământ, care a găsit ospitalitate aici de multe ori în timpul călătoriilor sale misionare. Vorbesc despre Sfântul Francisc Xaveriu, care a fost primit pe aceste meleaguri în mai multe ocazii, ultima la 21 iulie 1552”.
”Și noi am putea să ne însușim aceste cuvinte, urmând exemplul său și al Mariei: „Doamne, iată-mă, ce vrei să fac?”, astfel încât ele să ne însoțească nu doar în aceste zile, ci întotdeauna, ca un angajament constant de a asculta și de a răspunde prompt invitațiilor, iubirii și dreptății care continuă să vină la noi astăzi, din infinita bunătate a lui Dumnezeu”, a concluzionat Papa.
