Sărbătoarea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria, 8 septembrie 2024, prima sărbătoare a noului an pastoral, în care s-a celebrat hramul mănăstirii Maicii Domnului, Sanctuar Arhiepiscopal Major din Cluj-Napoca, a fost o sărbătoare importantă a Eparhiei de Cluj-Gherla, o sărbătoare a consacrării, atât prin reînnoirea voturilor călugărești de către o soră a Congregației Maicii Domnului, sr. Maria Paulina, cât și prin faptul că, în cadrul Sfintei Liturghii arhierești celebrată la mănăstire, diaconul Romulus Duțu Iușan a primit treapta Preoției, prin punerea mâinilor Preasfinției Sale Claudiu.
Pr. Marius Furtună, rectorul Seminarului Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” l-a prezentat pe cel care urma să fie hirotonit preot în fața Ierarhului, a persoanelor consacrate, a credincioșilor prezenți, afirmând îndeplinirea, de către acesta, a tuturor cerințelor canonice pentru hirotonirea sa întru preoție.
A dat citire, mai întâi unei scurte biografii, amintind că este „fiu al lui Iușan Andrei și Tudorița, s-a născut la 14 septembrie 1975 la Cluj-Napoca. Este căsătorit cu Antonela-Ramona Vădan-Iușan, având doi copii, Marco-Mihail și Kevin Gabriel. A fost hirotonit diacon în 7 ianuarie 2024. A urmat cursurile prescrise de Filozofie și Teologie, obținând, în 2023, diploma de Licență în Teologie Pastorală la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, departamentul Cluj, este în anul II de master, în cadrul masteratului de teologie biblică la aceeași Facultate și a parcurs etapele formării umane, intelectuale, spirituale și liturgice în cadrul Seminarului Teologic al Eparhiei de Cluj-Gherla, între 2019 și 2024.”
S-au aflat alături de dc. Romulus Iușan, în acest moment al nașterii sale ca preot al lui Cristos, preoții care au concelebrat Sf. Liturghie: pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului Arhiepiscopal Major, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, precum și, din Statele Unite ale Americii, pr. Maro, și, de asemenea, numeroși preoți – protopopi și parohi. Răspunsurile liturgice la celebrare le-au dat coriștii corului „Angeli” al Catedralei episcopale.
În cuvântul de învățătură, în această zi a consacrării, în care Biserica sărbătorește Nașterea Maicii Domnului, cea consacrată pe deplin lui Dumnezeu prin întreaga viață, în această zi în care o soră a CMD, sora Maria Paulina a reînnoit voturile, o altă soră a CMD, sora Honoria, a fost chemată la Cer la 98 de ani de viață, în această zi în care un preot a fost hirotonit, consacrat – pr. Romulus Iușan, Preasfinția Sa Claudiu a adus aminte că adevăratul scop al vieții pământești este acela de a ne pregăti pentru viața viitoare, de a ne „consacra” lui Dumnezeu, iar consacrarea poate fi făcută în diferite forme. Iar sensul consacrării, a arătat, este acela de a sluji, încă din această viață, Împărăției Cerurilor. Și slujind Împărăția Cerurilor ne pregătim deja „pentru adevărata viață, pentru Împărăția Cerurilor înspre care toți mergem”.
A mai spus: „Noi celebrăm Sfânta Liturghie și ne aducem aminte de Banchetul vieții veșnice. Primim Trupul și Sângele Domnului și de-abia așteptăm să îl întâlnim. Sfântul Pavel spune: «Dacă ar fi după mine m-aș duce astăzi, dar rămân pentru voi». Asta ne spune Sfântul Pavel, și dacă Sfântul Pavel, acum 2000 de ani, spune acest lucru, este un semn pentru noi. Este clar că nu aparținem acestei lumi, iubiți credincioși. Și dacă am vrea, nu aparținem. Dar, cum să vrei o lume imperfectă, atunci când Dumnezeu îți pregătește o lume perfectă? Cum să vrei doar o bucată de pâine, atunci când Domnul te invită la un Banchet extraordinar de bogat?”
Preasfinția Sa Claudiu a chemat ca toți să vină la picioarele Maicii Sfinte, să se încredințeze ocrotirii ei puternice, pentru a-și putea trăi viața pe urmele lui Cristos, pentru a înțelege, cu ajutorul ei, că nici o încercare, nici o cruce, nici o suferință, „nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Hristos.”
La încheiere, cum se obișnuiește, noul preot, pr. Romulus Iușan, a ținut primul său cuvânt de învățătură și mulțumire.
A mărturisit că se află, în această zi, în fața celor prezenți, „cu o inimă plină de recunoștință față de iubirea Tatălui Ceresc, care m-a condus pas cu pas până la acest moment binecuvântat”. A citat cuvintele lui Isus: „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi” (Ioan 15,16) care, a mărturisit, l-au călăuzit pe tot parcursul formării, „amintindu-mi mereu că această chemare nu vine din meritul meu, ci din Darul Său nesfârșit”. Pe tot acest parcurs, atunci când se simțea nevrednic pentru o asemenea chemare, a primit încurajare și alinare „în promisiunea Lui Dumnezeu din 2Corinteni 12,9: «îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune»”. Și a spus tuturor povestea propriei vocații: „Primele semințe ale credinței mele au fost plantate în copilărie de către doamna Maria Cadar, care a fost călugăriță a Congregației Maicii Domnului la Blaj, până la 1948, sr. Bonifacia, care locuia în apartamentul de lângă noi, unde, cu obloanele închise și la lumina lumânărilor, se celebrau Parastase și Sfânta Liturghie, de către pr. Trufaș și pr. Pandrea, în timpul persecuției greco-catolice.
Dar anii au trecut, iar în 1999 ne-am mutat în Statele Unite ale Americii, împreună cu soția mea. Am rămas acolo pentru vreo 20 de ani. Dacă, la început, munca noastră a fost pentru supraviețuire, în timp s-a transformat într-o muncă de îmbogățire. Și, cu durere în suflet, trebuie să mărturisesc că am petrecut o perioadă lungă din viața mea departe de Sacramente, departe de iubirea și mângâierea Lui Cristos, rătăcit în spiritul lumii, și orbit de promisiunea celui rău. Asemenea fiului risipitor m-am îndepărtat de casa Tatălui Ceresc. Dar, așa cum în parabola fiului risipitor, Tatăl își așteaptă fiul cu brațele deschise, tot așa și eu am simțit în inimă chemarea să mă întorc acasă. Însă nu am venit singur. Cred cu tărie că rugăciunile lui «tanti Cadar», cum îi spuneam eu, și ale părinților mei, au mijlocit pentru mine în tot acest timp de rătăcire. Datorită lor, Dumnezeu m-a încredințat mai întâi comunității catolice din Ashland, Oregon, Statele Unite, unde s-a cultivat și s-a format maturizarea mea spirituală, dorință de servire și nevoia de frăție. Bineînțeles împreună cu dragostea pentru adorație și rugăciune, dragoste care a rămas de atunci în sufletul meu, iar mai apoi a continuat în Seminarul eparhial Sf. Ioan, Evanghelistul din Cluj, până, iată, a sosit această clipă binecuvântată de Dumnezeu. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu și nici o inimă nu este atât de pierdută încât rugăciunea să nu poată mijloci pentru ea. Și, de aceea, astăzi, mă rog ca și eu să pot deveni o asemenea persoană pentru cei rătăciți, aducându-i înapoi la dragostea Tatălui, așa cum am făcut și eu, am fost și eu adus în casa Lui.
Evanghelia de astăzi de la Luca, prin pericopa Martei și a Mariei, ne amintește că în viața Bisericii este nevoie atât de slujire cât și de contemplare. Într-o lume agitată și confuză, cum este aceasta în care trăim, chemarea preotului este de a aduce pace și de a fi un adorator al lui Cristos în același timp. Asemenea Mariei, care a ales partea cea bună, doresc și eu să slujesc cu umilință și cu privirea mereu îndreptată spre Cristos. De aceea, consacru preoția mea sub ocrotirea Preasfintei Fecioare Maria și a Sfântului Iosif. Mă rog pentru mijlocirea lor, să fiu un preot după inima lui Cristos, slujind Bisericii lui în ascultare, iubire și adevăr.”
A mulțumit, apoi, Preasfinției Sale Claudiu, pr. rector Marius Furtună, formatorilor, îndrumătorilor, profesorilor, prietenilor, colegilor, tuturor celor care i-au însoțit pașii: lui tanti Cadar, părinților săi, grijii și jertfei lor, soției, Antonela, „care de 24 de ani îmi este un sprijin neobosit de încurajare, iubire și prietenie. Fără ea nu aș fi omul de astăzi.” A mulțumit băieților lor, Marco și Kevin „care au adus bucurie și împlinire familiei noastre”. O mulțumire specială a adresat „comunității catolice din Ashland, Oregon, Statele Unite, prezenți aici prin Jim, Leti și Părintele Maro. Pentru că m-au sprijinit, m-au primit în mijlocul lor cu căldură părintească, oferindu-mi iubire, înțelegere, suport și formare spirituală.” A mulțumit, totodată, surorilor CMD, surorilor baziliene și fraților iezuiți pentru rugăciunile lor, pentru încurajări și pentru îndrumare spirituală.
A mulțumit tuturor „celor ce astăzi sunteți alături de mine că faceți parte din această călătorie” și a cerut însoțirea cu rugăciune, așa cum, la rândul său, a promis că se va ruga pentru toți. A încheiat: „Fie ca Preasfânta Fecioară Maria să mijlocească pentru noi toți și să ne călăuzească mereu pe calea iubirii și a slujirii adevărate”.