"Spiritul Sfânt călăuzește poporul lui Dumnezeu spre Isus, speranța noastră" – a spus pontiful în cateheza de miercuri, 29 mai, din Piața Sfântul Petru, în contextul începerii unui nou ciclu de cateheze dedicate acțiunii Spiritului Sfânt în cele trei mari etape ale istoriei mântuirii: Vechiul Testament, Noul Testament și timpul Bisericii.
Încă de la începutul reflecției, pontiful a explicat că în primele cateheze, dedicate acțiunii Spiritului Sfânt în Vechiul Testament, nu se va face o așa-numită "arheologie biblică", intenția fiind de a descoperi că "ceea ce a fost dat ca promisiune în Vechiul Testament a fost realizat în Cristos".
Pornind de la primele două versete din Biblie: "La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul. Pământul era neorânduit și pustiu, și întuneric era deasupra abisului, și spiritul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor" (Gen 1:1-2), pontiful a explicat că în fragmentul biblic citat Spiritul lui Dumnezeu apare ca fiind puterea misterioasă care transformă lumea de la starea inițială, lipsită de formă, pustie și întunecată, la starea ei ordonată și armonioasă. Cu alte cuvinte – a continuat – Spiritul Sfânt este cel care face ca lumea să treacă de la haos la cosmos, adică de la confuzie la ceva frumos și ordonat. Acesta este, de fapt, sensul cuvântului grecesc kosmos, precum și al cuvântului latin mundus, adică ceva frumos, ordonat și curat – a explicat Sfântul Părinte.
Papa Francisc a mai spus că această linie de evoluție devine foarte clară în Noul Testament, care descrie intervenția Spiritului Sfânt în noua creație, folosind exact imaginile despre care citim în legătură cu originea lumii: porumbelul care plutește deasupra apelor Iordanului la botezul lui Isus (cf. Mt 3,16); Isus care, în Cenaclul din Ierusalim, suflă asupra ucenicilor și spune: "Primiți pe Spiritul Sfânt" (In 20,22), așa cum la început Dumnezeu a suflat asupra lui Adam (cf. Gen 2,7).
Pontiful a observat că apostolul Paul introduce un element nou în această relație dintre Spiritul Sfânt și creație, el vorbind despre un univers care "geme și suferă ca în durerile nașterii" (cf. Rom 8,22). Suferă din cauza omului care l-a supus la "sclavia corupției" (cf. v. 20-21). Este o realitate care ne privește îndeaproape și în mod dramatic – a mai spus, explicând că apostolul vede cauza suferinței creației în corupția și păcatul umanității care a antrenat-o în înstrăinarea ei de Dumnezeu.
Sfântul Francisc de Assisi – a continuat - ne arată o cale de ieșire, pentru a ne întoarce la armonia Spiritului Creator: calea contemplației și a laudei, Sărăcuțul dorind ca de la creaturi să se înalțe un cânt de laudă la adresa Creatorului: "Laudat să fii, Domnul meu"
Frați și surori – a spus pontiful – Spiritul lui Dumnezeu, care la început a transformat haosul în cosmos, acționează pentru a realiza această transformare în fiecare persoană.
Prin intermediul profetului Ezechiel, Dumnezeu promite: "Vă voi da o inimă nouă; voi pune în voi un Spirit nou ... Voi pune Spiritul Meu în voi" (Ez 36:26-27). Căci inima noastră – a continuat – seamănă cu acel abis pustiu și întunecat din primele versete ale Genezei. În ea se agită sentimente și dorințe opuse: cele trupești și cele sufletești. "Suntem cu toții, într-un anumit sens, acea împărăție împărțită în sine despre care vorbește Isus în Evanghelie (cf. Mc 3,24)". Există un haos exterior - social și politic - și un haos interior în fiecare dintre noi – a mai spus, precizând că primul nu poate fi vindecat dacă nu începem să-l vindecăm pe cel de-al doilea!
Fie ca această reflecție să trezească în noi dorința de a trăi experiența Spiritului creator, amintindu-ne că, de mai bine de un mileniu, Biserica a pus pe buzele noastre invocația: "Veni creator Spiritus!" "Vino Spirite Creator ... umple cu har ceresc sufletele pe care le-ai creat."
La finalul audienței, Sfântul Părinte și-a îndreptat gândul – ca de obicei – spre bolnavi și vârstnici, dar și spre cuplurile de curând căsătorite.
