(Duminica predicii de pe câmpie)
Petrecem fiecare clipă din viața noastră în prezența lui Isus, însă momentele cruciale sunt cele în care suntem treji și prezenți Prezenței, cele în care întâlnirea cu Isus devine revelație. În acele clipe înțelegem cu adevărat cine este El și cine suntem noi. De exemplu pentru Petru, așa cum vedem în evanghelia de duminica trecută, există un prim moment în care Isus predică mulțimilor din barca lui, însă Simon este același pescar dintotdeauna și pentru el Isus este doar un tânăr Rabbi din Nazareth. Când pescuirea minunată intervine în schimb, pescarul este pescuit, Isus nu mai este un simplu Rabbi ci Domn, iar Simon devine la rândul lui pescar de oameni. Adevărata schimbare așadar, adevărata metanoia este rodul unei intimități cu Dumnezeu, care se traduce printr-o cunoaștere cu totul altfel și a lui Dumnezeu și a noastră. Petru devine pescar de oameni doar în virtutea unei astfel de comuniuni și revelații de identitate, așa cum va deveni stânca pe care este clădită Biserica lui Cristos în urma unui alt astfel de moment, atunci când îl va recunoaște în Cezareea lui Filip pe Isus ca și Cristos.
Evanghelia de astăzi ne vorbește de lucruri care depășesc puterile noastre. De abia puteam să-i iubim și să-i iertăm pe cei apropiați, cum să ne imaginăm că prin forțe proprii sau printr-un exercițiu de voință am putea să accedem la o iertare a dușmanilor? Știm bine că atunci când suntem provocați, agresați sau când cineva din familie sau drag nouă este într-o astfel de situație, avem tendința să reacționăm suplimentând doza de violență. Așa e astăzi, așa a fost dintotdeauna, motiv pentru care o normă a Vechiului Testament ce pare extrem de dură este de fapt una menită să limiteze răul doar la doza subită: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Altfel spus, nu mai mult de atât! Avem și noi experiențele noastre și știm cum funcționează, știm cât de dificil este să rămâi “creștin” sau cât de greu este să mai înțelegi în astfel de momente ce înseamnă a fi creștin. Ce e de făcut într-o astfel de situație? Trebuie să apelăm evident la cineva expert în acest domeniu, la cineva care a murit în Cruce pentru dușmanii săi, la cineva care în chiar momentul morții se roagă pentru iertarea celor care îl omoară: Isus din Nazaret. Experiența lui Petru trebuie să devină și a noastră: o experiență de comuniune cu Cristos, în rugaciune, în Sfintele Taine, în Sfânta Liturghie, menite să ne transforme tot mai mult în fiii și fiicele lui Dumnezeu, pe urmele Fiului. Doar astfel iubirea Lui va deveni iubirea noastră, iertarea Lui, iertarea noastră și milostivirea Lui, milostivirea noastră.
O Mamă ce ne-a iertat atunci când prin păcatele noastre i-am răstignit Fiul, este tot timpul lângă noi. Ea ni-l indică pe Isus, singura noastră șansă. Când boabele rozarului ne mângăie degetele, când ochii noștri se pierd în ochii ei, suntem la școala iubirii și a iertării. Isus și Maria: doar într-un astfel de moment inimile noastre se pot schimba cu adevărat. La fel ca și Petru, descoperim îndurarea infinită a lui Dumnezeu pentru noi și ne descoperim astfel pe noi înșine adevărați fii ai Tatălui, milostivi ca și El!
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Lc 6,31-36
Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; si dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
