Un milion și jumătate de tineri a luat parte la Veghea de rugăciune din Parcul Tejo de la Lisabona în seara de 5 august 2023. Papa a îndemnat tinerii să-l ajute pe cel care a căzut ca să nu rămână la pământ. ”Nu vă fie teamă! Un eșec”, a spus papa, ”este un eșec numai dacă nu avem tăria de a ne ridica”.
E necesar ca în viață să mergem întotdeauna mai departe, iar dacă am căzut, e nevoie de un ajutor ca să ne ridicăm. Este un antrenament constant pentru că nimic în lume nu este gratis, în afară de iubirea lui Isus. Acesta este mandatul pe care papa Francisc îl încredințează foarte numeroșilor tineri, aproximativ 1,5 milioane, care au umplut grandiosul Parc Tejo din Lisabona și care au început încă de la finalul dimineții să se acomodeze cu rogojini, saci de dormit, pături termice și chiar corturi de tabără în vederea Veghii de rugăciune a Zilei mondiale a tineretului, penultimul act al unei săptămâni de întâlniri în țara lusitană. Au ajuns pe Câmpia Harului (“Campo da Graça”) după aproximativ 8-10 kilometri pe jos, invadând pașnic, dar plini de bucurie, străzile capitalei.
Într-un discurs care devine imediat un dialog cu tinerii, cu întrebări care solicită răspunsuri de la un auditoriu atent și prompt, papa Francisc explică sensul profund al gestului Mariei care, ca să ajungă la verișoara ei, ”s-a ridicat și a mers în grabă”, cu toate că abia primise vestirea îngerului. Fecioara Maria, a subliniat papa, ”în loc să se gândească la ea însăși, se gândește la altcineva”, la verișoara ei, pentru că ”bucuria este misionară”, nu este pentru noi înșine, ci pentru a duce ceva la ceilalți. Papa o spune de mai multe ori, cerând tinerilor să o repete: e necesar să ducem bucuria la ceilalți, amintind că ceilalți, la rândul lor, ne-au ajutat să o primim. Este vorba de persoanele care au adus lumină în viață: părinții, bunicii, prietenii, preoții, călugării, catiheții, animatorii, profesorii, iar papa a cerut tinerilor un moment de tăcere ca să și-i amintească. Ei sunt ”rădăcinile bucuriei”, pentru că bucuria de dus nu trebuie să fie trecătoare sau de moment, dar trebuie să ”creeze rădăcini”. Aceasta nu se realizează între pereții bibliotecii, dar trebuie căutată și descoperită în dialogul cu ceilalți.
Pe tinerii și tinerele din Parcul Tejo papa i-a întrebat, în continuare, dacă li s-a întâmplat vreodată să se simtă obosiți. Uneori se întâmplă că renunțăm și nu avem dorința de a face nimic, iar atunci încetăm să mai mergem și cădem. În viață, cu toate acestea, un falimentul nu înseamnă sfârșitul. Important este ca, după cum spune un cântec din mediul alpiniștilor, să nu rămânem la pământ, închizând viața în fața speranței. În acest caz, unicul lucru de făcut este să-l ajutăm să se ridice pe cel care cade. Este o frază pe care papa a repetat-o de multe ori și cere tinerilor să o completeze printre aplauze: singura modalitate de a privi o persoană de sus în jos este atunci când o ajutăm să se ridice.
Pentru a face aceasta, a reluat papa, este necesar un antrenament, cum este cel care stă în spatele unui gol la un meci de fotbal. ”Nu există cursuri care să ne învețe cum să mergem mai departe în viață”, subliniază papa Francisc, ”noi învățăm aceasta de la părinții noștri, o învățăm de la bunicii noștri, o învățăm de la prietenii noștri, ținându-ne de mână”. Îndemnul papei este să mergem mai departe cu un obiectiv și să ne antrenăm pentru aceasta în fiecare zi a vieții pentru că ”nimic nu este gratuit. Totul se plătește. Un singur lucru este gratuit: iubirea lui Isus”. Cu această convingere și cu dorința de a merge mai departe, papa a îndemnat tinerii să nu se teamă, să fie atenți la rădăcini fără temeri.
În prima parte a Veghii de rugăciune a avut loc un spectacol de muzică și dans contemporan care prezintă povestea de viață a unei tinere care s-a lăsat interpelată de Dumnezeu și felul în care acest fapt i-a schimbat viața, molipsindu-i pe toți cei cu care s-a întâlnit. Inspirându-se din motto-ul acestei ZMT – ”Maria s-a ridicat și a mers în grabă” – spectacolul prezintă o asemănare între ceea ce este reprezentat pe scenă și viața Sfintei Fecioarei Maria. O întâlnire, Buna Vestire, a schimbat viața Mariei și, prin urmare, istoria omenirii. Acel DA al Mariei la propunerea de iubire a lui Dumnezeu ne inspiră să facem la fel: să ne dăruim cu totul Domnului, încredințându-i întreaga noastră viață, renunțând la planuri și lucruri sigure ca să fim instrumentele sale în istoria de iubire pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi. Cu direcțiunea artistică a Matildei Trocado, coregrafia povestește dorința de a continua preamărirea lui Dumnezeu și slujirea celorlalți la întoarcerea acasă. Întâlnirea pusă în scenă în prima parte a Veghii devine apoi realitate și concretețe în partea a doua, dominată de adorația Preasfântului Sacrament.
Spectacolul a cuprins două mărturii. Părintele Antonio Ribiero de Matos a vorbit despre angajamentul său de a duce la ceilalți bucuria ”nu fugace” de a-L afla pe Cristos și a fi aflat de El. Isus a fost întotdeauna prezent în viața sa, dar apropiindu-se de Biserică, rămânea de fiecare dată concentrat asupra propriei persoane. Un accident rutier, după ce a ațipit la volan, și frica de a muri l-au făcut să înțeleagă că până atunci a dus o viață care nu merita să fie trăită. A intrat, astfel, la Seminar un an mai târziu, în 2019, și a fost sfințit preot. ”În fragilitatea mea”, a explicat preotul, ”am recunoscut cât de mult Cristos și Biserica mă iubeau, mergeau alături de mine și a crescut dorința de a duce această experiență la ceilalți”. Marta, în schimb, are 18 ani și vine de la Cabo Delgado, în nordul Mozambicului, care de cinci ani a devenit teatrul unor violențe între grupări armate și extremiști. După ce au rămas fără tată, ea, mama și trei surori au trebuit să fugă în pădure din cauza violențelor comise de teroriști. ”Când era în pădure”, a povestit Marta, ”ne rugam mult. Nu am pierdut niciodată credința. Îi ceream lui Dumnezeu să ne ajute și să îndepărteze toată răutatea din lume, iar persoanele care provocau acest război să-și schimbe viața”. ”Niciodată, în mijlocul atâtor suferințe, nu ne-am pierdut speranța că într-o zi vom reface din nou viața noastră”, a spus ea la încheiere.
Înainte de sosirea papei, în fața marii scene albe care pare o undă candidă de mare sau o imensă dună de nisip, tinerii care din diferite motive au acces în zonă se întâlnesc, se îmbrățișează, își fac fotografii având pe fundal Crucea ZMT, ca o pereche de tineri din Polonia care s-a căsătorit acum două zile și a venit la Lisabona în luna de miere. În stânga scenei, sectoarele coboară treaptă cu treaptă către estuarul fluviului Tago, brăzdat de o caravelă arborând drapelul portughez, care se aseamănă atât de mult cu ”Santa Maria” a lui Cristofor Columb. Iar un pic mai departe se înalță impunătoarea structură a podului Vasco da Gama. În primele rânduri, flutură și steagul albastru și galben al Ucrainei.
În jurul orei 18.00, pe fluviul Trancao, care desparte în două Parcul Tejo, au sosit simbolurile ZMT, Crucea și icoana Fecioarei Maria Salus Populi Romani, însoțite de diverse ambarcațiuni împodobite. Nelipsitul imn al ZMT, Felizes, al preotului iezuit Miguel Pedro Melo, cu muzica lui Miguel Tapadas. Avioanele de vânătoare ale Aeronauticii Militare despică cerul în momentul în care papa sosește pe scenă. Primăria Lisabonei a mai amenajat un spațiu în centrul orașului, la Terreiro do Paco, oferind vreo trei mii de locuri pe scaune și mai multe maxi-ecrane pentru a urmări Veghea din această seară și Sfânta Liturghie de mâine dimineață.
