Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


9 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Rugăciunea nu este ceva abstract, ci este indisolubil legată de caritate: Papa, la audiența generală

 
Rugăciunea nu este ceva abstract, ci este indisolubil legată de caritate: Papa, la audiența generală
  • 26 Ian 2022
  • 515

„Rugăciunea nu este niciodată un gest abstract sau intimist (...). Rugăciunea este întotdeauna indisolubil legată de caritate. Doar atunci când combinăm rugăciunea cu dragostea pentru aproapele putem înțelege mesajele Domnului. Iosif s-a rugat și a iubit și, datorită acestui fapt, a primit întotdeauna ceea ce avea nevoie pentru a face față încercărilor vieții.”

“Visul simbolizează viața spirituală a fiecăruia dintre noi, acel spațiu interior, pe care fiecare dintre noi este chemat să îl cultive și să îl păzească, unde Dumnezeu se manifestă și, adesea, ne vorbește” – a spus Sfântul Părinte la cateheza audienței generale de miercuri, 26 ianuarie, din Aula Paul al VI-lea din Vatican, cateheză dedicată sfântului Iosif ca om care visează. “În Biblie, ca și în culturile popoarelor antice, visele erau considerate un mijloc prin care Dumnezeu se revela” – a explicat pontiful, precizând totodată că visul nu exprimă întotdeauna vocea lui Dumnezeu, deoarece în noi există multe voci, precum vocile temerilor noastre, ale experiențelor trecute, ale speranțelor; “și” – a mai spus –  “mai există și vocea celui rău care vrea să ne înșele și să ne zăpăcească”. “Prin urmare” – a evidențiat – “este important să fim capabili să recunoaștem vocea lui Dumnezeu în mijlocul altor voci”. “Iosif” – a continuat pontiful – “demonstrează că știe să cultive liniștea necesară și, mai ales, să ia deciziile corecte în fața Cuvântului pe care Domnul i-l adresează în interior”.

În cadrul catehezei, papa Francisc a reluat cele patru vise din Evanghelie care-l au pe Iosif ca protagonist, “pentru a înțelege cum să ne situăm în fața revelației lui Dumnezeu”.

Oprindu-se asupra primului vis, despre care relatează Evanghelia după sfântul Matei, capitolul 1, versetele 18-25, pontiful a amintit cum “îngerul îl ajută pe Iosif să rezolve drama care îl asaltează atunci când află de sarcina Mariei”. Îngerul îi adresează cuvintele: “Nu te teme să i iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 20-21). Iar răspunsul lui Iosif a fost imediat. Evanghelia după sfântul Matei relatează: “Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului”.  

Pontiful a observat că, de multe ori, viața ne pune în fața unor situații pe care nu le înțelegem și care par să nu aibă soluție și, evidențiind importanța rugăciunii în astfel de momente, a spus: “A ne ruga în acele momente înseamnă să-L lăsăm pe Domnul să ne arate ce trebuie să facem. De fapt, de foarte multe ori, rugăciunea este cea care ne dă intuiția ieșirii din impas. Dragi frați și surori, Domnul nu permite niciodată ca o problemă să apară fără să ne dea și ajutorul de care avem nevoie pentru a o rezolva. (...)”.

Referindu-se la cel de-al doilea vis revelator al lui Iosif, care are loc atunci când viața pruncului Isus este în pericol, pontiful a reliefat claritatea mesajului exprimat prin cuvintele: “Sculându-te, ia copilul și pe mama lui, fugi în Egipt și stai acolo până îți voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!” (Mt 2,13). Și în cazul acestui al doilea vis, Iosif “s-a supus fără ezitare”, după cum se relatează în capitolul 2 al Evangheliei după sfântul Matei: “Sculându-se, a luat copilul și pe mama lui și a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Irod” (v. 14-15).

Evidențiind din nou că în viață ne confruntăm cu pericole care amenință existența noastră sau a celor pe care-i iubim, papa Francisc a reiterat că “a ne ruga înseamnă a asculta vocea care ne poate da același curaj ca și lui Iosif, pentru a înfrunta dificultățile fără a ceda”.

“În Egipt” – a continuat pontiful – “Iosif așteaptă un semn de la Dumnezeu că se poate întoarce acasă, iar acesta este exact conținutul celui de-al treilea vis. Îngerul îi descoperă că cei care voiau să-l ucidă pe copil sunt morți și îi poruncește să plece cu Maria și Isus și să se întoarcă în patria sa” (cf. Mt 2,19-20): “Sculându-te, ia copilul și pe mama lui și mergi în țara lui Israel, pentru că au murit cei care căutau să ia viața copilului. Sculându-se, Iosif a luat copilul și pe mama lui și a intrat în țara lui Israel” (v,21).

Însă, la întoarcere, “auzind că Arhelau domnea în Iudeea în locul tatălui său, Irod, s-a temut să meargă acolo” (v.22). Și în acest moment intervine cea de-a patra revelație, despre care, în Evanghelia după sfântul Matei se spune: “Fiindu-i revelat în vis, s-a dus în părțile Galileii și a venit să locuiască în cetatea numită Nazaret (v.22-23).

“Frica face și ea parte din viață și are nevoie de rugăciunea noastră” – a mai spus papa Francisc, precizând că “Dumnezeu nu ne promite că nu vom avea niciodată frică, ci că, cu ajutorul Lui, aceasta nu va fi criteriul deciziilor noastre. Iosif experimentează frica, dar Dumnezeu îl călăuzește și prin ea. Puterea rugăciunii aduce lumină în situații de întuneric.”

Pontiful și-a îndreptat gândul spre numeroase persoane care sunt strivite de greutatea vieții și care nu mai pot să spere sau să se roage, spunând: „Fie ca sfântul Iosif să-i ajute să se deschidă la dialogul cu Dumnezeu, să găsească lumină, putere și pace (...)”.

„Însă” – a mai spus – „rugăciunea nu este niciodată un gest abstract sau intimist (...). Rugăciunea este întotdeauna indisolubil legată de caritate. Doar atunci când combinăm rugăciunea cu iubirea (...), cu iubirea față de aproapele nostru putem înțelege mesajele Domnului. Iosif s-a rugat, a muncit (...) și a iubit și, datorită acestui fapt, a primit întotdeauna ceea ce avea nevoie pentru a face față încercărilor vieții.”

Îndemnându-ne să ne încredințăm mijlocirii sfântului Iosif, pontiful a încheiat și de această dată cateheza printr-o rugăciune către tatăl purtător de grijă a lui Isus:

„Sfinte Iosif, tu ești omul care visează,
Învață-ne să recuperăm viața spirituală
ca loc interior în care Dumnezeu se manifestă și ne mântuiește.
Îndepărtează de la noi gândul că rugăciunea este inutilă;
Ajută-ne pe fiecare dintre noi să corespundem la ceea ce ne indică Domnul.
Fie ca raționamentul nostru să fie iradiat de lumina Duhului Sfânt,
inimile noastre să fie încurajate de puterea Lui
și temerile noastre salvate de milostivirea Sa. Amin.”



Sursa:vaticannews.va/ro