În prima zi a noului an civil, în solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu, Biserica marchează Ziua mondială a păcii. Ajunsă, în 2022, la cea de-a 55-a ediție anuală, această Zi mondială reprezintă pentru Biserica catolică și pentru toți oamenii de bunăvoință o importantă ocazie de rugăciune și reflecție, din convingerea că pacea înseamnă mai mult decât lipsa războiului.
După cum s-a mai spus, Ziua Mondială a Păcii a fost înființată de Sfântul Paul al VI-lea în 8 decembrie 1967 și a fost marcată pentru prima dată de același pontif la încheierea Octavei Nașterii Domnului, ”Principele Păcii”, pe 1 ianuarie 1968, pentru a îndemna întreaga comunitate creștină și toți oamenii de bunăvoință la reflecție și rugăciune pentru pace.
Inițiativa este însoțită, prin tradiție, de un Mesaj special al papei, mesaj care, de această dată, are ca temă ”Dialogul dintre generații, educație și muncă: instrumente pentru edificarea unei păci durabile”.
Mesajul papei Francisc începe cu versul biblic în care profetul Isaia exclamă: ”Cât sunt de plăcute pe munţi picioarele celui care aduce vestea cea bună, care anunţă pacea (52,7). ”Cuvintele profetului Isaia”, se citește în mesaj, ”exprimă consolarea, suspinul de ușurare al unui popor exilat, epuizat din cauza violențelor și a asupririlor, expus la umilire și moarte. Asupra acestui fapt, profetul Baruh se întreba: «De ce ești în țara străinilor? Ai îmbătrânit într-o altă țară! Ai fost întinat cu cei morți și ai fost numărat cu cei din locuința morților» (3,10-11). Pentru acești oameni, venirea mesagerului păcii însemna speranța unei renașteri din ruinele istoriei, începutul unui viitor luminos”.
”Chiar și în timpurile de astăzi, drumul păcii, pe care Sfântul Paul al VI-lea l-a numit cu noul nume de dezvoltare integrală (scrisoarea enciclică Populorum progressio, 76), rămâne din nefericire departe de viața reală a multor bărbați și femei și, prin urmare, a familiei umane, care este de acum cu totul interconectată. În ciuda multiplelor eforturi îndreptate către dialogul constructiv dintre națiuni, se amplifică zăngănitul asurzitor al războaielor și conflictelor, în timp ce înaintează maladii de proporții pandemice, se înrăutățesc efectele schimbării climatice și degradării mediului, se agravează drama foamei și a setei și continuă să domine un model economic bazat pe individualism mai mult decât pe împărtășirea solidară. Ca în timpul profeților de odinioară, chiar și astăzi strigătul săracilor și al pământului (enc. Laudato si, 49) nu încetează să se înalțe ca să implore dreptate și pace. În orice epocă, pacea este un dar de sus și totodată un rod al unei angajări împărtășite. Există, într-adevăr, o arhitectură a păcii în care intervin diversele instituții ale societății, după cum există un artizanat al păcii care implică pe fiecare dintre noi în prima persoană (enc. Fratelli tutti, 231). Toți pot colabora la edificarea unei lumi mai pașnice, pornind de la propria inimă și de la relațiile din familie, din societate și cu mediul, până la raporturile dintre popoare și dintre State”.
Papa propune în mesajul său ”trei căi pentru construcția unei păci durabile. Mai întâi de toate, dialogul dintre generații, ca bază pentru realizarea de proiecte împărtășite. În al doilea rând, educația ca factor de libertate, responsabilitate și dezvoltare. În fine, munca pentru o realizare deplină a demnității umane. Este vorba de trei elemente la care nu se poate renunța pentru a da viață unui pact social (Fratelli tutti, 218), fără de care orice proiect de pace se dovedește a fi lipsit de consistență”.
O parte semnificativă a mesajului papei pune accentul pe instrucțiune și educație ca adevărate ”motoare ale păcii”. ”În ultimii ani”, notează pontiful, ”s-a redus simțitor, la nivel mondial, bilanțul pentru instrucțiune și educație, considerate mai degrabă cheltuieli decât investiții. Cu toate acestea, ele constituie vectorii primari ai unei dezvoltări umane integrale: fac persoana mai liberă și responsabilă și sunt indispensabile pentru apărarea și promovarea păcii. Cu alte cuvinte, instrucțiunea și educația sunt temeliile unei societăți închegate și civilizate, capabilă să genereze speranță, bogăție și progres”. Pe de altă parte, constată cu amărăciune papa Francisc, ”cheltuielile militare au crescut, depășind nivelul înregistrat la sfârșitul așa-numitului Război Rece, și par a fi destinate să crească de o manieră exorbitantă. Este așadar oportun și urgent”, afirmă Sfântul Părinte în Mesajul pentru Ziua mondială a păcii, ”ca cei care dețin responsabilități de guvern să elaboreze politici economice care să prevadă o inversare a raportului dintre investițiile publice în educație și fondurile destinate armamentului. De altfel, căutarea unui adevărat proces de dezarmare internațională nu poate decât să aducă beneficii pentru dezvoltarea popoarelor și a națiunilor, eliberând resurse financiare care trebuie să fie folosite de o manieră mai adecvată în sănătate, școală, infrastructură, îngrijirea teritoriului și așa mai departe”. ”A investi în instrucțiunea și educația tinerelor generații”, afirmă Sfântul Părinte, ”este calea regală care conduce, cu ajutorul unei pregătiri specifice, la ocuparea cu folos a unui loc just pe piața muncii”.
