“Logodnicii creștini sunt chemați să dea mărturie despre o astfel de iubire, care are curajul de a trece de la logica îndrăgostirii la cea a iubirii mature. Aceasta este o alegere exigentă, care, în loc să întemnițeze viața, poate întări iubirea, astfel încât să fie durabilă în fața încercărilor timpului.” Astfel a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 1 decembrie a.c., desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
În cea de-a treia cateheză dedicată figurii sfântului Iosif, papa Francisc s-a oprit asupra a două aspecte care-i caracterizează existența: faptul de a fi “drept” și “logodit cu Maria”, prin această alegere dorind să transmită un mesaj tuturor cuplurilor de logodnici.
Pornind de la evanghelistul Matei care îl descrie pe Iosif ca fiind un om “drept”, pontiful a citat fragmentul în care se spune: “Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns” (Mt 1, 18-19).
„Pentru a înțelege comportamentul lui Iosif față de Maria” – a spus pontiful – „este util să ne amintim obiceiurile matrimoniale din Israelul antic”. „Căsătoria” – a explicat – „ cuprindea două faze bine definite. Prima era ca o logodnă oficială, care implica deja o situație nouă: în special, femeia, deși continua să locuiască în casa tatălui ei timp de un an, era de fapt considerată "soția" logodnicului. Încă nu trăiau împreună, dar era ca și cum ar fi fost soția lui. Al doilea act era transferul miresei din casa tatălui ei în casa mirelui. Acesta avea loc într-o procesiune festivă, care completa căsătoria. Iar prietenele miresei o însoțeau până la casa mirelui. Conform acelor obiceiuri, faptul că "înainte de a merge să locuiască împreună, Maria s-a aflat însărcinată" o expunea pe Preacurata la acuzația de adulter. Iar această vină, conform Legii antice, trebuia pedepsită prin lapidare (cf. Dt 22, 20-21). Cu toate acestea, în practica iudaică ulterioară s-a impus o interpretare mai moderată, care impunea doar actul de repudiere, dar cu consecințe civile și penale pentru femeie, dar nu lapidarea.”
Pontiful a explicat: „Evanghelia spune că Iosif era ‚drept’ tocmai pentru că se supunea legii ca orice bărbat israelit pios. Dar, în inima lui, dragostea pentru Maria și încrederea pe care o are în ea îi sugerează o cale care salvează respectarea legii și onoarea miresei sale: decide să îi dea actul de repudiere în secret, fără tam-tam, fără a o supune la umilință publică. A ales calea secretului, fără proces și răzbunare. Dar evanghelistul Matei adaugă imediat: „Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: ‚Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul de păcatele sale” (Mt 1, 20-21).
„Vocea lui Dumnezeu” – a continuat pontiful – „intervine în discernământul lui Iosif și, prin intermediul unui vis, îi dezvăluie un sens mai mare decât dreptatea sa. Cât de important este pentru fiecare dintre noi să cultivăm o viață neprihănită și, în același timp, să simțim că avem mereu nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Să fim capabili să ne lărgim orizonturile și să privim circumstanțele vieții dintr-un punct de vedere diferit, mai larg. De multe ori ne simțim prizonierii a ceea ce ni s-a întâmplat, dar tocmai în fața unor circumstanțe de viață, care inițial par dramatice, se ascunde o Providență care, în timp, prinde contur și luminează cu sens chiar și suferința care ne-a lovit.”
În reflecția sa, pontiful s-a oprit asupra unui detaliu din relatarea evanghelică și, subliniind că „foarte des îl trecem cu vederea”, a spus: „Maria și Iosif sunt doi logodnici care aveau probabil vise și așteptări cu privire la viața și viitorul lor. Dumnezeu pare să intervină ca un eveniment neașteptat în viețile lor și, deși cu unele dificultăți inițiale, amândoi își deschid larg inimile la realitatea care li se pune în față”.
„Dragi frați și surori” – a continuat – „de foarte multe ori viața noastră nu este așa cum ne-o imaginăm. Mai ales în relațiile de iubire, de afecțiune, ne este greu să trecem de la logica îndrăgostirii la cea a iubirii mature. Trebuie trecut de la îndrăgostire la iubirea maturăPrima fază este întotdeauna marcată de un anumit farmec, care ne face să trăim scufundați într-o lume imaginară care, de multe ori, nu corespunde realității faptelor. Însă, tocmai atunci când îndrăgostirea – cu așteptările sale pare să ia sfârșit – poate începe adevărata iubire. A iubi, de fapt, nu înseamnă să ne așteptăm ca cealaltă persoană sau viața să corespundă imaginației noastre, ci înseamnă să alegem în deplină libertate să ne asumăm responsabilitatea pentru viață așa cum ni se oferă. De aceea, Iosif ne dă o lecție importantă, o alege pe Maria "cu ochii deschiși". De fapt, Evanghelia spune: „Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe soția lui” (Mt 1, 24)
„Logodnicii creștini” – a spus papa Francisc – „sunt chemați să dea mărturie despre o astfel de iubire, care are curajul de a trece de la logica îndrăgostirii la cea a iubirii mature. Aceasta este o alegere exigentă, care, în loc să întemnițeze viața, poate întări iubirea, astfel încât să fie durabilă în fața încercărilor timpului. Castitatea, fidelitatea, respectul și ascultarea nu sunt virtuți care se cer într-o logodnă pentru a stârni sentimente de vinovăție, ci pentru a indica acea direcție care este singura în măsură să dea viselor noastre posibilitatea de a se realiza și de a fi durabile”.
Pontiful a încheiat și această a treia cateheză cu o rugăciune către sfântul Iosif, spunând:
„Sfinte Iosif,
tu care ai iubit-o pe Maria cu libertate
și ai ales să renunți la imaginație pentru a face loc realității,
ajută-ne pe fiecare dintre noi să ne lăsăm surprinși de Dumnezeu
și să întâmpinăm viața nu ca pe un eveniment neprevăzut de care trebuie să ne apărăm,
ci ca pe un mister care ascunde secretul adevăratei bucurii.
Obțineți pentru toți logodnicii creștini bucuria și radicalitatea
dar având mereu în vedere
că numai milostivirea și iertarea fac posibilă iubirea. Amin.”
Succesiv catehezei, salutându-i pe credincioșii vorbitori de limba italiană, papa Francisc a amintit călătoria apostolică în Cipru și Grecia, spunând : «Mâine voi călători în Cipru și apoi în Grecia pentru a vizita popoarele iubite ale acestor țări, bogate în istorie, spiritualitate și civilizație. Va fi o călătorie la izvoarele credinței apostolice și ale fraternității între creștinii de diferite confesiuni. Voi avea, de asemenea, ocazia să mă apropii de o umanitate rănită în trup a atâtor migranți în căutare de speranță. Voi merge la Lesbos. Vă rog să mă însoțiți cu rugăciunile voastre. Vă mulțumesc.»
