La fel ca fiecare om, preotul poate experimenta foamea, oboseala sau epuizarea. Dar Domnul îi trimite semne frumoase pentru a-i revigora preoția. Mărturie.
În această duminică, m-am trezit foarte fericit la ideea de a celebra Liturghia în parohie. Aproape am sărit din pat pentru a fi gata de a-l întâlni pe Domnul și poporul lui. Liturghia a fost frumoasă. La finalul slujbei, câteva doamne s-au apropiat de mine și m-au întrebat: „Părinte, poți să ne mărturisești?“.
Erau doar trei, așa că am acceptat. Dar, treptat, s-a format un mic grup, devenind repede un rând fără sfârșit. Nu dau o cifră, pentru că s-ar putea crede că acest lucru este rodul exagerării mele. Doar că am ajuns să părăsesc confesional pentru a merge acasă trei ore mai târziu. Mi-a fost foame, mi-a fost sete și am vrut să mă odihneasc un pic.
Așa că mă întorceam spre casă, fericit, când o doamnă văzându-mă m-a oprit și ma întrebat: „Dumneavoastră sunteți preot, nu-i așa? Tatăl meu a murit noaptea trecută, îl vom îngropa azi și nu am găsit un preot." În inima mea, am spus, „Doamne, dacă vrei să lucrez pentru gloria ta astăzi, Te rog doar fă să-mi tacă stomacul.“
Astfel am celebrat pentru acest om slujba înmormântării, pentru ca el să se odihnească în pace. Mă gândeam să iau un taxi pentru a merge acasă, să mînânc și să mă odihnesc în cele din urmă. Cu toate că poate părea greu de crezut, celebrasem două slujbe și spovedisem timp de trei ore pe stomacul gol.
Deci, în sfârșit, am fost gata să mușc dintr-un sandwich, când un frate a venit la mine să-mi zică: „Te căutam. Preotul unei parohii din apropiere s-au îmbolnăvit, și nu este nimeni care să celebreze Liturghia de la ora 13."Imediat, slăbiciunea mea umană s-a manifestat și m-am adresat lui Dumnezeu: „Doamne! Vezi că încă nu am luat masa de prânz ... aș merge cu plăcere, dar după. Dă-mi un moment. Mai bine trimite un alt preot pentru mine. "
Abia am terminat rugăciunea și parcă l-am auzit pe Dumnezeu răspunzându-mi în mod clar: „în ziua hirotonirii tale, mi-ai spus că te vei angaja pe deplin pentru Mine și pentru poporul Meu. Du-te, du-te la această Slujbă, o surpriză te așteaptă. "
Am lăsat sandwich-ul pe masă și am mers repede să celebrez Sfânta Liturghie. Am fost sincer supărat. Pe drum mi-am dat seama că nu mergeam pentru că-mi doream, ci numai din obligație.
Cu toate acestea, odată ce am intrat în sacristie pentru a mă îmbrăca, iritarea mea a început să se disipeze. Un cuplu a venit să mă salute: „Părinte, fiica noastră a încercat să-și pună capăt vieții acum o lună. Astăzi am reușit să o aducem la biserică. Vă rugăm, să o purtați în rugăciune." Deci, asta e surpriza care mă aștepta. Dumnezeu m-a trimis la această Liturghie pentru ca eu să vorbesc cu una dintre fiicele sale copleșite de disperare.
Când ești preot, îți dai seama că nu există coincidențe. Dumnezeu însuși este Cel care ne pune pe calea. E minunat. Evanghelia zilei a avut drept țintă tocmai această fată, „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă.“
Am început celebrarea Euharistiei convins că Dumnezeu m-a pus în acest loc special. În timpul Liturghiei, m-am rugat Preasfântului Sacrament, cerându-i să ia cuvântul pentru a vorbi în locul meu. I-am amintit cât de mult mi-era foame și că încă sunt un pic supărat ...
Sunt convins că Isus a condus personal celebrarea. Nu-mi pot explica altfel.De obicei, nu reușesc să țin predici extraordinare. Această omilie însă a venit de la Dumnezeu însuși. Cuvintele lui Isus exprimă sensibilitate, curaj, mângâiere și vindecare ...
După terminarea Liturghiei, cuplul a venit să mă vadă cu fiica lor. Ea a plâns și m-a luat în brațe: „Părinte, am avut mare nevoie de a auzi ceea ce ai spus.Mi-a lipsit ajutorul lui Dumnezeu. M-am distanțat de El. Mi-aș dori din nou să reînod legătura cu El și să-i cer toată dragostea și sprijinul Său pentru a începe din nou."
În timp ce fata m-a luat în brațe, am auzit pe Dumnezeu care-mi șoptea: „Am nevoie de tine în această slujire. De aceea te-am trimis pe tine. N-aș fi făcut-o fără tine. "Bunul Isus cunoaște mai bine decât noi de ceea ce avem nevoie.De atunci, această fată este întotdeauna acolo pentru liturghie. Dumnezeu i-a schimbat viața.
Din acea zi, atunci când mă simt supărat sau obosit de prea multă muncă, îmi repet mereu: „Du-te! Du-te la această Slujbă și celebreaz-o ca și cum ar fi prima și ultima. Dumnezeu are nevoie de tine“.
Mi se pare că Dumnezeu mă urmărește și mă liniștește: „Nu-ți face griji, voi cânta în locul tău. Împrumută-mi doar mâinile și gura ta...“.
Nu este tot, spre seară a trebuit să merg și într-un cămin de bătrâni pentru a spovedi o persoană care se pregătea de plecarea din această viață.
De aceea, vă cer să vă rugați mai ales pentru preotul parohiei voastre. Acestea cred că i se întâmplă cu siguranță și lui. Cred că și lui îi este foame, sete, frig sau poate fi obosit și îngândurat. Roagă-te pentru el și dacă poți sprijină-l.
Traducere: ACC
Sursa:aleteia.it
