Psalmul 143 pune în lumină diferența radicală dintre idealurile și bucuriile acestei lumi și adevărata fericire ce izvorăște din încrederea în Domnul: "Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies; boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor. Au considerat fericit poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său."
Ascultând evanghelia de astăzi, nu putem să nu ne întrebăm câți sunt oamenii cu adevărat interesați de chemarea Mântuitorului: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea". Câți vor cu adevărat apa cea vie dătătoare de viață veșnică și câți alții preferă să se bălăcească în apele stătute ale acestei lumi, limitându-se la bucuriile vremelnice ale ei, atât de clar descrise de psalmul de mai sus. Adevărata păcăleală a celui rău stă în faptul că ni-l prezintă pe Dumnezeu ca pe un concurent care încearcă să ne ia tot ce avem. Isus în schimb nu neagă apa de zi cu zi samarinencei. Îi cere în schimb să nu se oprească la ceea ce este doar un simbol al Apei Vii pe care El o dăruiește. Aceeași logica se aplică și celorlalte realități umane: bucuria pe care ele o conferă este doar o pală imagine a adevăratei bucurii pe care Domnul a pregătit-o pentru noi. Cele din această lume sunt daruri vremelnice, menite să ne indice Dăruitorul și nu să se transforme în idoli.
Sărbătoarea Rusaliilor este un moment privilegiat în care darul Spiritului Sfânt ne revelează acest adevăr, umbrind toate darurile din această lume. Ucenicii Domnului primesc însăși puterea lui Dumnezeu de a vindeca, de a mângâia, de a întări, de a lupta împotriva celui rău. Primesc mai ales puterea de a deschide porțile vieții veșnice pentru cei care își deschid inimile. Și nu există turme, nici bogății, nici daruri ale acestei lumi capabile să cumpere așa ceva.
După Înălțarea Domnului, atunci când natura noastră umană răscumpărată se înalță împreună cu El în sânul Sfintei Treimi, astăzi, în sărbătoarea Rusaliilor, Spiritul Sfânt se coboară în sufletele noastre transformându-ne în Temple ale sale. Cu toate acestea, deoarece glasul mincinos al șarpelui încearcă în fiecare zi să ne scoată din comuniunea de iubire de care Sfânta Treime ne-a învrednicit, în fiecare zi suntem datori să trăim și să punem în practică darurile primite, răspunzând zilnic chemării Domnului. Iar pentru a ne aduce aminte și a cere ajutorul Celui pe care astăzi l-am primit, cum ar fi să ne începem ziua spunând: "Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le-mplineşti, vistieria bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşază întru noi, şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre."
PS Claudiu, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Io 7,37-53; 8,12.
În ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Isus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Spiritul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Spiritul, pentru că Isus încă nu fusese preamărit. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit Isus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
