În sacramentul Euharistiei ”noi regăsim astăzi măreția lui Dumnezeu într-o bucățică de Pâine, într-o fragilitate care debordează iubire și împărțire”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului” recitată duminică, 6 iunie a.c., de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic împreună cu sute de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru.
Pornind de la faptul că în Italia și în alte țări, se celebrează în această duminică solemnitatea ”Trupul și Sângele Domnului”, papa a făcut un comentariu la evanghelia solemnității despre Ultima Cină (cf. Marcu 14,12-15.22-26). ”Cuvintele și gesturile Domnului ne ating la inimă: El ia pâinea în mâinile sale, rostește binecuvântarea, o frânge și o dă discipolilor spunând: Luați, acesta este trupul meu (v. 22)”. În această atmosferă de o simplitate dezarmantă, cu un gest smerit de dăruire și împărțire, Isus ne dăruiește ”sacramentul cel mai mare”. ”În momentul culminant al vieții sale”, a subliniat papa, ”Isus nu împarte pâine din belșug pentru a îndestula mulțimile, ci se frânge pe sine la cina pascală cu discipolii. În acest fel, Isus ne arată că țelul vieții constă în a se dărui, că lucrul cel mai mare este a sluji”.
Papa Francisc: ”Noi regăsim astăzi măreția lui Dumnezeu într-o bucățică de Pâine, într-o fragilitate care debordează iubire și împărțire. Fragilitatea este chiar cuvântul pe care aș vrea să-l subliniez. Isus se face fragil ca pâinea care se frânge și se fărâmițează. Dar tocmai aici stă puterea sa. În Euharistie, fragilitatea este tărie: tăria iubirii care se face mică pentru a putea fi primită și nu temută; tăria iubirii care se frânge și se împarte pentru a hrăni și a da viață; tăria iubirii care se fărâmițează pentru a ne aduna în unitate”.
Din fragilitatea Euharistiei provine, în același timp, o altă putere: ”tăria de a-i iubi pe cei care greșesc”.
Papa Francisc: ”Isus ne dă Pâinea vieții în noaptea în care era vândut. Ne face cadou darul cel mai mare în timp ce simte în inimă abisul cel mai adânc: discipolul care mănâncă împreună cu El, care își întinge bucata în același blid îl trădează. Trădarea este durerea cea mai mare pentru cel care iubește. Dar ce face Isus? Reacționează la rău cu un bine mai mare. La acel NU al lui Iuda, răspunde cu un DA al milostivirii. Nu-l pedepsește pe cel păcătos, ci își dă viața pentru el. Când primim Euharistia, Isus face la fel cu noi: ne cunoaște, știe că suntem păcătoși și greșim de atâtea ori, dar nu renunță să unească viața sa cu viața noastră. Știe că avem nevoie de ea, pentru că Euharistia nu este premiul celor sfinți, ci Pâinea păcătoșilor. De aceea, ne îndeamnă: Luați și mâncați”.
Atunci când primim Pâinea vieții, a reluat papa, ”Isus vine ca să dea un sens nou fragilităților noastre. Ne amintește că în ochii săi suntem mai prețioși decât ne închipuim. Ne spune că este bucuros dacă împărțim cu El fragilitățile noastre. Și, mai ales, ne vindecă cu iubire de acele fragilități pe care, singuri, nu le putem vindeca: când simțim resentimente față de cel care ne-a făcut rău, când ne detașăm de ceilalți și ne izolăm în noi înșine, când ne plângem de milă și ne plângem fără a găsi pace”.
Papa Francisc: ”Euharistia este medicamentul eficace împotriva acestor închideri. Pâinea vieții, într-adevăr, vindecă rigiditatea și o transformă în docilitate. Euharistia vindecă pentru că unește cu Isus: ne face să asimilăm modul său de a trăi, capacitatea sa de a se frânge și a se dărui fraților, de a răspunde cu binele la rău. Ne dă curajul de a ieși din noi înșine și de a ne apleca cu iubire spre fragilitățile celuilalt. Așa cum face Dumnezeu cu noi. Aceasta este logica Euharistiei: îl primim pe Isus care ne iubește și vindecă fragilitățile noastre pentru ca, la rândul nostru, să-i iubim pe ceilalți și să-i ajutăm în fragilitățile lor”.
”Fecioara Sfântă, în care Dumnezeu s-a făcut trup”, a spus papa la finalul alocuțiunii, ”să ne ajute să primim cu inimă recunoscătoare darul Euharistiei și să facem chiar din viața noastră un dar”.
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a făcut o amplă referință la situația critică din Canada, unde au fost descoperite recent resturile a 215 copii lângă o Școală Rezidențială din statul Columbia Britanică:
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, urmăresc cu durere știrile care vin din Canada despre tulburătoarea descoperire a rămășițelor a 215 copii, elevi ai Școlii Rezidențiale Kamloops Indian, în provincia Columbiei Britanice. Mă alătur episcopilor canadieni și întregii Biserici catolice din Canada și îmi exprim apropierea față de poporul canadian, traumatizat de această știre șocantă. Trista descoperire mărește ulterior conștiința durerilor și a suferințelor din trecut. Autoritățile politice și religioase din Canada să continue cu determinare colaborarea pentru a face lumină asupra acelui trist episod și a se angaja cu umilință pe un drum de reconciliere și de vindecare. Aceste momente dificile reprezintă o puternică rechemare pentru noi toți pentru a ne îndepărta de modelul colonizator, precum și de colonizările ideologice de astăzi, și pentru a păși cot la cot în dialog, în respect reciproc și în recunoașterea drepturilor și valorilor culturale ale tuturor fiicelor și fiilor Canadei. Să încredințăm Domnului sufletele tuturor copiilor decedați la Școala Rezidențială din Canada și să ne rugăm pentru familiile și comunitățile autohtone canadiene răpuse de durere. Să ne rugăm în tăcere”.
La celelalte saluturi, papa și-a exprimat apropierea față de victimele măcelului comis în noaptea dintre vineri și sâmbătă într-un orășel din Burkina Faso, spunând că ”Africa are nevoie de pace, nu de violență”. Pontiful a amintit, mai departe, beatificarea călugăriței italience Maria Laura Mainetti, duminică, la Chiavenna, în dieceza de Como, o călugăriță ”ucisă acum 21 de ani de trei fete influențate de o sectă satanică. Cruzimea... Chiar ea, care îi iubea pe tineri mai presus de orice, care le-a iubit și le-a iertat pe acele fete prizoniere ale răului, ne lasă programul ei de viață: să facem orice lucru mărunt cu credință, iubire și entuziasm”. În fine, papa a evidențiat inițiativa Acțiunii Catolice Internaționale de marți, 8 iunie a.c., de a dedica un minut pentru pace la ora 13.00, fiecare după propria tradiție religioasă, îndemnând la rugăciune în mod special pentru pace în Țara Sfântă și Myanmar.
Rugăciunea ”Angelus” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
