În alocuţiunea care a însoţit recitarea antifonului "Regina Coeli" care înlocuieşte până la Rusalii rugăciunea "Îngerul Domnului", pontiful a pornit de la cuvintele spuse de înger femeilor, relatate de Evanghelia după sfântul Matei, capitolul 28, versetele 1-15: "Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis" (versetele 5-6).
Sfântul Părinte a explicat că expresia "a înviat" depăşeşte capacităţile umane, chiar şi femeile care s-au dus la mormânt şi l-au găsit deschis şi gol nu puteau afirma: "a înviat", ci doar că mormântul era gol. "Faptul că Isus era înviat îl putea spune doar un înger, după cum doar un înger îi putea spune Fecioarei Maria: "Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său" (Lc 1,31).
Papa Francisc: «Evanghelistul Matei istoriseşte că în zorii acelei zile de Paşte "a fost un cutremur mare. Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea" (cf Mt 28, 2). Piatra aceea mare, care ar fi trebuit să fie pecetea victoriei răului şi a morţii, a fost aşezată sub picioare, devine scăunelul picioarelor Îngerului Domnului. Toate planurile şi apărarea duşmanilor şi a persecutorilor lui Isus au fost zadarnice. Au căzut toate sigiliile. Imaginea îngerului aşezat pe piatra mormântului este manifestarea concretă, vizuală, a victoriei lui Dumnezeu asupra răului, manifestarea victoriei lui Cristos asupra principelui acestei lumi, manifestarea victoriei luminii asupra întunericului. Mormântul lui Isus nu a fost deschis în urma unui fenomen fizic, ci prin intervenţia Domnului. Înfăţişarea îngerului, adaugă evanghelistul Matei, "era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada" (versetul 3). Aceste detalii sunt simboluri care afirmă însăşi intervenţia lui Dumnezeu, aducătorul unei noi ere, al ultimelor timpuri ale istoriei pentru că, odată cu învierea lui Isus începe ultimul timp al istoriei care va putea dura o mie de ani, dar este ultimul timp.»
Oprindu-se asupra reacţiilor în urma intervenţiei lui Dumnezeu, pontiful a evidenţiat pe de o parte reacţia paznicilor de la mormânt care "s-au cutremurat şi au rămas ca morţi" şi reacţia cu totul diferită a femeilor care sunt îndemnate de înger să nu se teamă, spunându-le: "Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis".
«Din cuvintele îngerului putem dobândi o învăţătură preţioasă: să nu obosim nicicând să-l căutăm pe Cristos cel înviat, care dă viaţă din belşug celor care îl întâlnesc» – a spus pontiful, explicând că "a-l afla pe Cristos înseamnă a descoperi pacea inimii". Referindu-se la femeile din Evanghelie care, după un moment de tulburare iniţială, simt o mare bucurie la vestea că Învăţătorul este viu (cf. versetelor 8-9), papa Francisc a spus în acest timp pascal le doreşte tuturor să trăiască această experienţă spirituală, primind în inimi, în case şi în familii vestea cea bună a Învierii Domnului, căci "Cristos cel înviat nu mai moare; moartea nu mai are putere asupra lui".
«Această certitudine ne conduce la rugăciune, astăzi şi în tot Timpul Paştelui. "Regina Coeli, laetare – adică Regina cerului, bucură-te". Îngerul Gabriel a salutat-o astfel prima oară: "Bucură-te, cea plină de har!" (Lc 1,28). Acum bucuria Fecioarei Maria este completă: Isus trăieşte, Iubirea a învins. Aceasta să fie şi bucuria noastră!» a spus pontiful în încheierea alocuţiunii care a însoţit rugăciunea antifonului marian "Regina Coeli" din a doua zi de Paşti – după calendarul Roman sau latin.
