La încheierea întâlnirii interreligioase din Câmpia Ur a caldeenilor, a fost rostită o rugăciune inspirată din figura patriarhului Abraham, părintele comun în credinţă pentru creştini, evrei şi musulmani, "un exemplu de curaj, rezistenţă şi tărie".
În Urul caldeenilor, de unde Abraham a plecat pentru misiunea sa, în cea de-a doua zi a călătoriei apostolice în Irak – sâmbătă, 6 martie – a avut loc o întâlnire a tuturor religiilor prezente în Irak, urmată de rostirea unei rugăciuni inspirată din figura patriarhului biblic Abraham care a ştiut să se roage lui Dumnezeu cu credinţă şi încredere totală, care a ştiut să-L asculte pe Dumnezeu şi să-I urmeze calea.
«Dumnezeule atotputernic, Creatorul nostru care iubeşti familia umană şi tot ceea ce au făcut mâinile tale, noi, fiii şi fiicele lui Abraham – aparţinând ebraismului, creştinismului şi islamului, împreună cu alţi credincioşi şi cu toţi oamenii de bunăvoinţă – îţi mulţumim că ni l-ai dăruit ca părinte comun în credinţă pe Abraham, fiu distins al acestei nobile şi dragi ţări.
Îţi mulţumim pentru exemplul său de om de credinţă care te-a ascultat până la capăt, lăsându-şi familia, tribul şi patria pentru a merge într-o ţară pe care nu o cunoştea.
Îţi mulţumim, de asemenea, pentru exemplul de curaj, rezistenţă şi tărie, generozitate şi ospitalitate pe care ni l-a dat părintele nostru comun în credinţă.
Îţi mulţumim, în special, pentru credinţa sa eroică, demonstrată de disponibilitatea de a-şi sacrifica fiul pentru a-ţi asculta porunca. Ştim că a fost o încercare foarte dificilă, din care a ieşit totuşi învingător, pentru că a avut încredere totală în Tine, care eşti milostiv şi deschizi mereu noi posibilităţi de a o lua de la capăt.
Îţi mulţumim pentru că, binecuvântându-l pe părintele nostru Abraham ai făcut din el o binecuvântare pentru toate popoarele.
Te rugăm, Dumnezeul părintelui nostru Abraham şi Dumnezeul nostru, să ne dăruieşti o credinţă puternică, harnică în facerea de bine, o credinţă care să ne deschidă inimile către Tine şi către toţi fraţii şi surorile noastre; şi o speranţă permanentă, capabilă să întrezărească pretutindeni fidelitatea promisiunilor tale.
Fă din fiecare dintre noi un mărturisitor al grijii tale iubitoare faţă de toţi, în special faţă de refugiaţi şi persoanele strămutate, faţă de văduve şi orfani, săraci şi bolnavi.
Deschide inimile noastre spre iertarea reciprocă şi fă din noi instrumente de reconciliere, constructori ai unei societăţi mai drepte şi mai frăţeşti.
Primeşte în casa ta de pace şi lumină pe toţi cei decedaţi, în special victimele violenţelor şi războaielor.
Ajută autorităţile civile în căutarea şi găsirea persoanelor răpite şi în protejarea îndeosebi a femeilor şi copiilor.
Ajută-ne să avem grijă de planetă, casa noastră comună, pe care, în bunătatea şi generozitatea ta, ne-ai dăruit-o tuturor.
Sprijină mâinile noastre în reconstrucţia acestei ţări şi dă-ne forţa necesară pentru a-i ajuta pe cei care au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele şi pământurile pentru ca ei să se întoarcă în siguranţă şi cu demnitate şi să înceapă o viaţă nouă, paşnică şi prosperă. Amin.»
