Una dintre metodele de înfruntare a unei situații de criză este urmarea unui exemplu. Urmarea unui exemplu înseamnă pur și simplu să observi exeperiența crizelor altora. Fiecare existență este irepetibilă și fiecare experiență este unică. Experiența acelora care au traversat perioade de criză este prețioasă; o privire inteligentă și atentă știe să descopere elementele de analogie dintre el și model și să le transfere cu profit în propria situație. Galeria de exemple în viața spirituală este populată cu figuri din Sfânta Scriptură, din tradiție și din actualitatea eccleziastică și pot fi găsite și în alte domenii.
Are mai multe sensuri puterea exemplului?
Puterea exemplului este un concept comun pentru spiritualitate, pedagogie și religie.
Pentru spiritualitate aceasta înseamnă observarea comportamentului unei alte persoane și capacitatea de a învăța din experiența ei. Aceasta era înțelepciunea călugărilor de odinioară: “Dacă nu știi să te rogi, uită-te la frații tăi cum se roagă”. Cardinalul Carlo Maria Martini a aplicat credinței acest model: “Dacă ai impresia că nu poți crede, privește la marile personalități care cred”. Citirea vieții sfinților poate fi utilă ca încurajare pentru a nu se da bătuți în situații de criză.
Studiul vieților sfinților creștini reprezintă o documentație convingătoare pentru ieșirea pozitivă din crizele omului. Sfântul Antonie cel Mare (cca. 250-365), părintele vieții călugărești imprimă o direcție ascendentă existenței sale creștine atunci când aude îndemnul evangheliei de a abandona totul și de a-l urma pe Cristos (Mt 19,21). Este de remarcat dinamica rezolvării crizei: în situația interioară, poate inexplicabilă, el evaluează într-un mod nou un cuvânt, foarte probabil cunoscut deja înainte, ca pe o chemare adresată lui personal. Sf. Antonie traversează o perioadă de criză; ascultarea totalizantă a cuvântului Domnului este sensul emblematic al acestei crize. Întrebarea pentru noi este: “Ce mesaj îmi transmite prin această criză Dumnezeu, mie personal?”.
Sfântul Augustin (354-430) își găsește pacea sufletească prin traversarea unor crize îndelungate, în special culturale și morale. Dinamica soluționării acestora se găsește în celebra expresie că inima noastră este neliniștită până nu își găsește pacea în Dumnezeu. Întrebarea pentru noi este: “Unde este inima mea în timpul crizei de coronavirus? Ce caut: pe mine sau pe Dumnezeu?”
O convertire a evangheliei este ieșirea din criză a Sfântului Ignațiu de Loyola: după descoperirea lui Cristos prin citirea Evangheliei, el își revizuiește propria interpretare a valorilor renunțând la mondanitate, la frivolitate și luând decizia să îl aleagă în mod fundamental pe Cristos. Întrebrea pentru noi este: “Care sunt așteptările noastre legate de viitor? O întoarcere la trecut sau un pas înainte pentru a descoperi alte valori?”
Ce sens are puterea exemplului în pedagogie și religie?
În pedagogie exemplul joacă un rol important în procesul de învățare și e prezent în special în dezvoltarea copiilor și a tinerilor. Observând un model: comportamentul părinților, al învățătorilor, prin procesul de identificare dobândesc același comportament.
În religie exemplul înseamnă contemplarea exemplelor pozitive din biblie și a învăța de la ei cum să gestionezi o situație de criză. Exemplul poate fi fiul risipitor, care traversează o criză existențială, însă amintirea casei părintești îi redă curajul să se pună pe drumul de întoarcere acasă.
Ce comportamente putem învăța de la cei care au depășit pozitiv o situație de criză?
Privind experiența altora putem învăța să gândim pozitiv, adică să înțelegem că întotdeauna există o rezolvare favorabilă a crizei. Este utilă observarea felului de a vorbi a acestor persoane, referitor la criză. Pedagogia numește acest comportament autoîntărire. Autoîntăririle sunt în general expresii pe care individul și le adresează lui însuși, ca de exemplu: „Am reușit!”, „Am fost grozav!”. Aceste fraze sunt adesea legate de sentimente plăcute, care recompensează încrederea în sine la finalul unei activități grele dar folositoare.
Aceasta poate însemna că și noi suntem observați și ca atare suntem modele pentru alții?
Puterea exemplului are două fețe. Pe de o parte noi îi observăm pe ceilalți și încercăm să învățăm din experiența lor. Pe de altă parte, și noi suntem priviți de ceilalți, și de aceea servim ca model. Părinții sunt modele pentru copii, preoții pentru credincioși, episcopii pentru preoți, profesorii pentru elevi. Sfântul Pavel și-a încurajat credincioșii: deveniți imitatorii mei. Acest gând poate da tărie pentru a lupta curajos împotriva crizei, fiind conștienți că ceilalți au nevoie de exemplul nostru.
Ar putea fi indicat un exemplu biblic ca încurajare?
Un mod de a descoperi energii noi într-o situație de criză este acela de a medita la experiențele din trecut și a găsi în ele elementele care ne dădeau putere. Ca exemplu poate fi propus întâlnirea dintre Isus și cei doi discipoli care se îndreaptă spre Emaus, încercând să fugă de o situație de criză. Isus îi întâlnește pe drum și după ce le-a vorbit în termeni gravi pentru că erau nepricepuți în a învăța din trecut, le explică sensul celor întâmplate: „Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El” (Lc 24, 25-27). În acest punct mintea discipolilor se deschide, îl recunosc pe Isus și regăsesc pacea și bucuria. Trebuie să avem curajul să ne imaginăm că Isus călătorește cu noi și în pandemia creată de Covid-19!
