De Umberto Sirio
"Beatificarea martirilor coreeni este o veste foarte frumoasă pentru Biserica din Coreea. Sunt plin de bucurie şi mulţumesc Sfântului Scaun pentru această decizie. Aş vrea să împărtăşesc această fericire cu toţi cei care s-au străduit în procesul de beatificare şi toţi credincioşii care se roagă cu ardoare pentru canonizare". Cu aceste cuvinte, arhiepiscopul de Seul, Monseniorul Andrew Yeom Soo-jung, care va fi creat cardinal de papa Francisc în consistoriul ordinar din 22 februarie, a comentat - după cum prezintă Agenţia Fides - decretul semnat la 7 februarie de papa Francisc care a deschis calea pentru ca să decreteze Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor martiriul slujitorilor lui Dumnezeu Paul Yun Ji-Chung, laic şi 123 de însoţitori, ucişi în Coreea in odium fidei în anul 1791. "Martirii coreeni - a adăugat arhiepiscopul de Seul - sunt mari modele de sfinţenie care au străbătut barierele de status social şi l-au iubit pe aproapele fără discriminare de gen, clasă socială, religie. Erau promotori ai drepturilor umane şi au jucat un rol important în istoria întregii naţiuni coreene".
Istoria lui Paul Yun Ji-Chung. Biserica din Coreea venerează deja 103 martiri - victime ale persecuţiei lui Shinyu, care a avut loc în anul 1801 - canonizaţi în anul 1984 la Seul de Ioan Paul al II-lea, în prima ceremonie de canonizare care a avut loc în afara Vaticanului şi care a avut loc cu ocazia aniversării a 200 de ani de la naşterea Bisericii coreene. Cel mai vestit dintre noii martiri este Paul Yun Ji-Chung. Aparţinea unei familii nobile coreene. În anul 1791, la moartea mamei, a refuzat s-o înmormânteze conform ritului tradiţional al confucianismului. A devenit primul martir coreean care provine din familie de grad social înalt şi cu acest prilej a început persecuţia creştinilor pe scară largă, numită Sin-hae.
Zeci de mii de martiri în arcul de un secol. Începutul evanghelizării în Coreea dăinuie din anul 1784, când primul coreean - Lee Seung Hun, un laic şi om cult - a fost botezat la Pekin cu numele de Petru. Întors în Coreea, Lee i-a botezat la rândul său pe însoţitorii săi şi a dat început primei comunităţi creştine. Numărul global de martiri coreeni este calculat în jurul cifrei de 10.000 în arcul de un secol. Persecuţia creştinilor a început să se micşoreze ca urmare a tratatelor încheiate cu ţările occidentale, în jurul anului 1880, pentru a se relua după anul 1910, când a fost interzisă folosirea Vechiului Testament şi numai o versiune a Noului Testament, puternic cenzurată, putea să fie predicată. Cu independenţa obţinută în anul 1945, peninsula coreeană a fost împărţită în două părţi: Nordul şi Sudul. În anii aceia, în Sud erau 100.000 de catolici în circa 100 de parohii, în Nord circa 55.000 în circa 50 de parohii. Misionarii s-au transferat în Coreea de Sud şi niciun misionar, date fiind restricţiile foarte dure impuse creştinilor, n-a reuşit să se întoarcă în nordul Coreei. În timpul războiului din Coreea (1950-1953), trupele nord-coreene au pătruns în sud şi au ridicat misionari, călugări străini şi creştini coreeni. În nord au fost rase la pământ mănăstirile şi bisericile; călugării şi preoţii au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte. Persecuţia religioasă a dus în lagăr 166 dintre preoţii şi călugării prezenţi în teritoriu, despre care astăzi nu mai există veşti. Catolicii prezenţi în ţară, în decursul anilor, au dispărut în necunoscut. Nicholas Cheong Jin-suk, arhiepiscop de Seul, numit cardinal de Benedict al XVI-lea la 24 martie 2006, a definit Biserica din Coreea o "Biserică a tăcerii".
(După agenţia SIR, sâmbătă 15 februarie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:ercis.ro
