Avocat, revoluționar pașoptist, memorandist,deputat
Dr. Ioan Rațiu este una dintre personalitățile politice de prim rang din Transilvania sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. De numele lui se leagă înființarea Partidului Național Român din Transilvamia, el fiind unul dintre fondatori, dar și redactarea celebrului Memorandum adresat Împăratului Francisc Iosif în numele românilor transilvăneni, în 28 mai 1892.
Descendent din marea familie nobiliară română Rațiu de Nagylak (Noșlac), din Turda, atestată documentar încă din secolul XIV și reînobilată de Principele Gabriel Bethlen, Ion Rațiu s-a născut în ziua de 19 august 1828, la Turda.
Școala primară a început-o în orașul natal și a continuat-o la Blaj, unde a urmat și gimnaziul, și la Cluj, liceul. În 1847 este admis la Academia Teologică Greco-Catolică din Blaj, de unde Episcopul Ioan Lemeni îl trimite la Budapesta, la Seminarul Central.
Anul 1848 l-a readus în Transilvania, unde a participat la toate cele trei adunări naționale de la Blaj. În timpul revoluției a fost numit tribun în Legiunea Auraria et Salinae, condusă de Simion Balint. În această calitate a luat parte la luptele din Munții Apuseni împotriva armatei ungare.
După terminarea evenimentelor revoluționare din 1848, Ioan Rațiu și-a reluat studiile, dedicându-se studierii Dreptului la Viena, renunțând, astfel, la studiul teologiei. Studiile universitare le-a încheiat în 1854, după care, în 1857, a obținut un doctorat la Budapesta.
A practicat avocatura la Alba Iulia și la Cluj, deschizându-și apoi propriul cabinet de avocatură la Sibiu.
Pe plan administrativ și politic a avut mai multe demnități, printre care și aceea de vicecomite al Comitatului de Turda și deputat în Dieta de la Sibiu. Deși inițial a adoptat practica pasivismului față de administrația austro-ungară, ulterior Ion Rațiu și-a schimbat atitudinea, devenind una dintre vocile sonore ale timpului în ce privește drepturile românilor transilvăneni. A fost vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte al Partidului Naţional Român, iar în casa lui de la Turda s-a discutat problema înființării ASTREI. Memorandumul din 1892, al cărui inițiator a fost alături de alți fruntași ai românismului din Transilvania, i-a atras și lui Ioan Rațiu neplăceri și chiar un proces și condamnare la închisoare alături de ceilalți semnatari. În timpul procesului memorandiștilor, Ioan Rațiu a rostit celebra frază „Existenţa unui popor nu se discută, ea se afirmă”.Din închisoare a fost eliberat în 1895.
A trecut la cele veșnice în 4 decembrie 1902. Este înmormântat la Biserica dintre Brazi din Sibiu.
Ion Moldovan
