”Credința mare este aceea care aduce povestea propriei vieți, marcată chiar și de răni, la picioarele Domnului cerându-i să o vindece și să-i dea un sens”: a spus papa Francisc în alocuțiunea de la rugăciunea ”Angelus” de duminică, 16 august 2020, recitată împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro. Pontiful a făcut un comentariu la evanghelia duminicii (a XX-a din timpul liturgic de peste an) și a subliniat că Domnul poate să vindece rănile existenței noastre. La saluturile finale, un apel la dialog în Liban și Belarus.
Cu un amplu comentariu la evanghelia acestei duminici, despre vindecarea fiicei unei canaaneence (Matei 15,21-28), papa Francisc a condus recitarea rugăciunii ”Îngerul Domnului” împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro. În pofida restricțiilor impuse de pandemie și a temperaturilor ridicate, mai multe sute de persoane au ținut să participe la tradiționala rugăciune duminicală a Sfântului Părinte. În alocuțiunea sa, pontiful a subliniat admirația lui Isus în fața credinței unei femei de neam străin și a spus că Biserica duce mai departe, în timpurile noastre, misiunea universală a milostivirii și mântuirii lui Dumnezeu.
«Evanghelia acestei duminici (cf. Matei 15,21-28) descrie întâlnirea dintre Isus și o femeie canaaneeană. Isus se află în nordul Galileei, în teritoriu străin, ca să stea cu discipolii săi un pic mai departe de mulțimile care îl căutau din ce în ce mai numeroase. Și iată apropiindu-se o femeie, care imploră ajutor pentru fiica ei bolnavă: ”Îndură-te de mine, Doamne!” (v. 22). Este strigătul care se naște dintr-o viață marcată de suferință, de simțământul neputinței unei mame care își vede fiica chinuită de rău. La început, Isus o ignoră, dar această mamă insistă, insistă, chiar și atunci când Învățătorul spune discipolilor că misiunea sa este îndreptată numai spre ”oile pierdute ale casei lui Israel” (v. 24). Ea continuă să-l roage, iar El, în acest moment, o pune la încercare citând un proverb: ”Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței” (v. 26). Femeia, însă, răspunde imediat: ”Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor” (v. 27).
Prin aceste cuvinte, acea mamă dovedește că a intuit faptul că bunătatea lui Dumnezeu cel preaînalt, prezentă în Isus, este deschisă la orice necesitate a făpturilor sale. Această înțelepciune plină de încredere impresionează inima Învățătorului și îi smulge cuvinte de admirație: ”Femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!” (v. 28). Care este credința mare? Credința mare este aceea care aduce povestea propriei vieți, marcată chiar și de răni, la picioarele Domnului cerându-i să o vindece, să-i dea un sens.
Fiecare dintre noi are istoria lui și nu întotdeauna este o istorie de export, nu întotdeauna este o istorie curată. De multe ori, este o istorie complicată, cu multe dureri, probleme și păcate. Ce fac eu cu istoria mea? O ascund? Nu! Trebuie să o ducem înaintea Domnului: ”Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!” Este ceea ce ne învață această femeie, această mamă curajoasă: curajul de a duce propria istorie de durere înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Isus; de a atinge cu mâna blândețea lui Dumnezeu, blândețea lui Isus. Să încercăm și noi această istorie, această rugăciune: să ne gândim fiecare la povestea vieții sale. Întotdeauna există lucruri urâte într-o poveste de viață, întotdeauna. Să mergem la Isus, să batem la inima lui Isus și să-i spunem: ”Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!”.
Iar noi vom putea face aceasta dacă avem întotdeauna cu noi chipul lui Isus, dacă înțelegem cum este inima lui Cristos, cum este inima lui Isus: o inimă plină de compasiune, care poartă asupra sa durerile noastre, care ia asupra sa păcatele noastre, greșelile noastre, falimentele noastre. Dar este o inimă care ne iubește în acest fel, așa cum suntem, fără machiaj: ne iubește așa. ”Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!”. Dar pentru aceasta, este necesar a-L înțelege pe Isus, a avea o familiaritate cu Isus. Revin mereu la sfatul pe care vi-l dau: purtați cu voi întotdeauna o mică Evanghelie de buzunar și citiți în fiecare zi o pericopă. Acolo îl veți găsi pe Isus așa cum este El, așa cum se prezintă; îl veți pe găsi pe Isus care ne iubește, care ne iubește atât de mult. Să ne amintim de rugăciunea aceasta: ”Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!”. O frumoasă rugăciune. Să aveți cu voi Evanghelia: în geantă, în buzunar și chiar pe telefon, ca să vedeți. Domnul să ne ajute pe noi toți să ne rugăm această frumoasă rugăciune pe care ne-o învață o femeie păgână, nu una creștină, nu una evreică, ci o păgână.
Fecioara Maria să mijlocească prin rugăciunea ei pentru ca să crească în toți cei botezați bucuria credinței și dorința de a o comunica prin mărturia unei vieți coerente, care să ne dea curajul de a ne apropia de Isus și să-i spunem: ”Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!».
La saluturile finale, papa a menționat grupurile de pelerini prezenți în Piața San Pietro, în special brazilienii care participă la prima ediție a Săptămânii naționale a vieții consacrate.
Totodată, a îndemnat ca această perioadă de timp, marcată de destindere în mijlocul naturii, să fie însoțită de caritate și apropiere față de familiile care se confruntă cu problemele cauzate de pandemia de Covid-19:
Papa Francisc: «Acestea sunt zile de odihnă. Să fie un timp pentru refacerea trupului, dar și a sufletului prin momente dedicate rugăciunii, tăcerii și contactului liniștitor cu frumusețea naturii, darul lui Dumnezeu. Dar aceasta să nu ne facă să uităm de problemele care există din cauza [pandemiei de] Covid-19 în multe familii care nu au de lucru, care au pierdut locul de muncă și nu au de mâncare. Pauzele noastre de vară să fie însoțite, în același timp, de caritate și de apropiere față de aceste familii».
În fine, un apel referitor la situația internațională, în special la dialog în Belarus:
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, continui să mă rog pentru Liban și pentru celelalte situații dramatice din lume care aduc suferință atâtor oameni. Gândul meu se îndreaptă cu afecțiune și spre Belarus. Urmăresc cu atenție situația post-electorală din această țară și fac apel la dialog, la respingerea violenței și la respectarea justiției și a dreptului. Îi încredințez pe toți belarușii ocrotirii Fecioarei Maria, regina păcii».
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat ca de obicei cu binecuvântarea apostolică a Succesorului lui Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
