Catolicii folosesc adesea termenii „catedrală” și „biserică” pentru a indica diferite lăcașuri de cult creștine. Uneori, poate interveni confuzia, mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu acești termeni.
Termenul de „catedrală” este atribuit bisericilor care reprezintă „centrul” întregii eparhii sau dieceze, acolo unde celebrează, în general, episcopul. Termenul „catedrală” provine din latinescul cathedra (scaun). Episcopul stă în acest scaun atunci când celebrează Sfânta Liturghie sau alte oficii liturgice în catedrală. Dintr-un alt termen latin sede (tron), se înțelege teritoriul sub autoritatea unui episcop. De obicei, în fiecare eparhie sau dieceză există o singură catedrală.
Termenul „biserică” este folosit pentru a se referi la orice edificiu în care creștinii se adună pentru cultul public. Acesta este motivul pentru care orice catedrală este în același timp și biserică, dar nu toate bisericile sunt și catedrale.
Într-un sens mai larg, termenul „biserică” poate fi folosit pentru a indica o „comunitate” de credincioși, după cum explică Catehismul Bisericii Catolice:
„În limbajul creștin, cuvântul „Biserică” indică adunarea liturgică, dar și comunitatea locală sau întreaga comunitate universală a credincioșilor. Aceste trei semnificații sunt, de fapt, inseparabile. „Biserica” este Poporul pe care Dumnezeu îl adună din lumea întreagă. Ea există în comunități locale și se realizează ca adunare liturgică, mai ales euharistică. Ea trăiește din Cuvântul și din Trupul lui Cristos și devine astfel ea însăși Trupul lui Cristos” (art 752).
Traducere: LNU
