”O lectură pascală a experienței pandemiei nu poate prospecta simpla întoarcere la situația de dinainte. E necesar a găsi curajul de a săvârși gesturi dumnezeiești în relațiile omenești”. Sunt doar două repere dintr-o amplă reflecție comună a episcopilor din Italia despre sensul spiritual al unei pandemii ce continuă să răpună vieți omenești și să pună pe gânduri. Intitulată ”A înviat a treia zi”, reflecția episcopilor din Peninsulă a fost pusă în scris de Comisia episcopală pentru doctrină, vestire și cateheză.
Se poate da o explicație supranaturală suferinței, frământărilor și dezorientării prin care trece sufletul din cauza unei pandemii ce continuă să răpună vieți omenești și nu contenește să pună pe gânduri? Episcopii italieni oferă un răspuns comun la această întrebare comună, printr-o reflecție intitulată ”A înviat a treia zi”.
Purtând, într-un anume fel, roua prospețimii și a speranței pascale, documentul este dedicat în mod special celor care sunt angajați pe frontul evanghelizării. Reflecția începe cu întrebările despre sensul profund al vieții, morții și suferinței, lăsându-i să vorbească în primul rând pe cei care trăiesc în prima persoană drama unei situații incontrolabile: un student, un copil, o angajată, un capelan, un medic, o casnică, un voluntar și o secretară.
”O perspectivă interesantă a textului este faptul că nu vrea să confecționeze răspunsuri, ci să declanșeze o ascultare atentă a necesităților din inima bărbaților și a femeilor din zilele noastre”, afirmă mons. Valentino Bulgarelli, directorul Oficiului catehetic național din cadrul Conferinței episcopale italiene. Episcopii citesc faptele tragice legate de răspândirea virusului punându-le în relație cu misterul pascal al lui Isus Cristos. ”Am avut ca punct de plecare triduum-ul pascal, centrul vieții noastre liturgice, centrul experienței noastre de credință”, a spus monseniorul Bulgarelli. Episcopii au făcut o comparație între experiența pandemiei și drama Vinerii Sfinte, care cuprinde toată suferința a cele pe care le-am trăit.
Vine, mai departe, așteptarea Sâmbetei Sfinte, ziua aparentei tăceri, care constituie un preludiu pentru simfonia învierii. ”O lectură pascală a experienței pandemiei”, scriu episcopii, ”nu poate prospecta simpla întoarcere la situația de dinainte. Crucea și mormântul pot deveni catedre care îi învață de pe toți să-și schimbe viața, să se convertească, să-și plece urechea și inima la dramele cauzate de nedreptate și violență, să afle curajul de a săvârși gesturi dumnezeiești în relațiile omenești: pace, echitate, blândețe, caritate”.
Această perspectivă, a mai spus mons. Bulgarelli, este oferită tuturor oamenilor, celor care cred și celor care nu cred. ”Textul face referință la acele gesturi eroice, de caritate, pe care medicii, asistenții medicali și foarte multe comunități creștine le-au trăit în tăcere, departe de ochii lumii, tocmai pentru a-i susține și a-i însoți pe cei care treceau prin această tragedie”, a încheiat mons. Bulgarelli, nu înainte de a sublinia: ”Acest timp a dezvăluit și un semn de speranță pentru că ne-a făcut să înțelegem că toți avem nevoie să fim din ce în ce mai mult o comunitate.”.
