Dragi tineri,
Anul acesta sărbătorim cei o sută de ani de la naşterea sfântului Ioan Paul al II-lea. Este o ocazie frumoasă pentru mine să mă adresez vouă, tineri din Cracovia, gândindu-mă la cât de mult îi iubea el pe tineri şi amintindu-mi de venirea mea între voi pentru ZMT din 2016.
Sfântul Ioan Paul al II-lea a fost un dar extraordinar al lui Dumnezeu oferit Bisericii şi Poloniei, patria voastră. Pelerinajul său pământesc, început la 18 mai 1920 la Wadowice şi terminat acum 15 ani la Roma, a fost marcat de pasiunea pentru viaţă şi de fascinaţia faţă misterul lui Dumnezeu, al lumii şi al omului.
Mi-l amintesc ca un mare al milostivirii: mă gândesc la enciclica Dives in misericordia, la canonizarea sfintei Faustina şi la instituirea Duminicii Milostivirii Divine. În lumina iubirii milostive a lui Dumnezeu, el percepea specificul şi frumuseţea vocaţiei femeilor şi a bărbaţilor, înţelegea necesitatea copiilor, a tinerilor şi a adulţilor, luând în considerare şi condiţionările culturale şi sociale. Toţi puteau să experimenteze asta. Şi voi puteţi experimenta asta, cunoscând viaţa sa şi învăţăturile sale, disponibile tuturor şi graţie internetului.
Fiecare dintre voi, dragi tineri şi tinere, poartă amprenta propriei familii, cu bucuriile sale şi durerile sale. Iubirea şi grija faţă de familie este o trăsătură caracteristică a lui Ioan Paul al II-lea. Învăţătura sa reprezintă un punct sigur de referinţă pentru a găsi soluţii concrete la dificultăţile şi la provocările pe care familiile trebuie să le înfrunte în zilele noastre (cf. Mesaj adresat la Întâlnirea "Ioan Paul al II-lea, papa familiei", Roma, 30 octombrie 2019).
Însă problemele personale şi familiale nu sunt o piedică pe calea sfinţeniei şi a fericirii. Nu erau aşa nici pentru tânărul Karol Wojtyła, care de tânăr a îndurat pierderea mamei, a fratelui şi a tatălui. Ca student a experimentat atrocităţile nazismului, care i-a luat atâţia prieteni. După război, ca preot şi episcop a trebuit să înfrunte comunismul ateu.
Dificultăţile, chiar dure, sunt o încercare a maturităţii şi a credinţei; încercare ce se depăşeşte numai bazându-ne pe puterea lui Cristos mort şi înviat. Ioan Paul al II-lea a amintit acest lucru întregii Biserici încă de la prima sa enciclică, Redemptor hominis, unde spune: "Omul care vrea să se înţeleagă pe sine însuşi până la capăt [...] trebuie, cu neliniştea şi incertitudinea sa, precum şi cu slăbiciunea şi păcătoşenia sa, cu viaţa şi moartea sa, să se apropie de Cristos. El trebuie, ca să spunem aşa, să intre în el cu toată fiinţa sa" (nr. 10).
Dragi tineri, asta este ceea ce urez fiecăruia dintre voi: să intraţi în Cristos cu toată viaţa voastră. Şi doresc ca toate celebrările centenarului naşterii sfântului Ioan Paul al II-lea să inspire în voi dorinţa de a merge în mod curajos cu Isus, care este "Domnul riscului, este Domnul acelui mereu «mai departe». [...] Domnul, ca la Rusalii, vrea să realizeze una dintre cele mai mari minuni pe care le putem experimenta: a face în aşa fel încât mâinile tale, mâinile mele, mâinile noastre să se transforme în semne de reconciliere, de comuniune, de creaţie. El vrea mâinile tale pentru a continua să construiască lumea de astăzi" (Discurs la Veghea de la ZMT, Cracovia, 30 iulie 2016).
Vă încredinţez pe toţi mijlocirii sfântului Ioan Paul al II-lea şi vă binecuvântez din inimă. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu