Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


5 - = 4
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

POTIRUL CELOR DINTÂI: Meditația PS Claudiu la Duminica a V-a din Post

 
POTIRUL CELOR DINTÂI: Meditația PS Claudiu la Duminica a V-a din Post
  • 04 Apr 2020
  • 1272

Prin ceea ce spune, Isus pare să ceară de cele mai multe ori lucruri imposibile sau în orice caz greu de înțeles și greu de urmat. Atunci când legea lui Moise cerea ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, să-ți iubești aproapele și să-ți urăști dușmanul, ce reacție putea provoca în sufletul ascultătorilor apelul Mântuitorului la iubirea dușmanilor? Cum răsună aceste cuvinte în sufletul nostru, atunci când cineva drag, cineva din familie sau dintre prieteni suferă din cauza unor oameni răi? Cum ascultăm vorbele Fiului lui Dumnezeu și mai ales cum le punem în practică atunci când suntem în fața suferinței celor nevinovați? Astăzi Isus cere ucenicilor un alt lucru dificil de împlinit: să fie slujitorii tuturor atunci când vor să fie mari; să bea potirul durerii ca parte a misiunii lor. Reacția apostolilor nu lasă dubii: sunt departe de a înțelege cu adevărat. Discursul Maestrului lor despre suferință pare să treacă pe lângă urechile lor fără efect. Logica lor este pentru moment una lumească, obișnuită: încearcă să ajungă cât mai în față, să parcurgă cât mai multe etape în cariera lor, pentru a se poziționa, dacă ar fi cu putință, chiar de-a dreapta și de-a stânga tronului imaginat de ei. În ochii lor Isus este doar un Mesia menit să-i scape de jugul romanilor pentru a se instala în Ierusalim ca un împărat pe urmele lui David, Solomon și toți ceilalți.


Mântuitorul este în schimb un alt fel de Împărat. Pregătește o alt fel de Împărăție. Își adună un alt fel de popor și are nevoie de alt fel de dregători. Logica lui Cristos vădește o lume anapoda, o lume, adică așa cum indică etimologia cuvântului, cu picioarele în sus. Iubirea dușmanilor și rugăciunea pentru ei, reacția în fața celui care îți ia haina sau te obligă să faci o milă cu el sau cea contemplată în evanghelia de astăzi față de putere și autoritate, reprezintă revenirea la normalitate, revenirea cu picioarele pe pământ. Ordinea creată de Dumnezeu și distrusă prin păcatul primilor oameni, lasă loc unui spațiu în care ura și răzbunarea se răspândesc precum o pată de ulei. De la Cain la Lameh, păcatul și răzbunarea ajung să se multiplice de la șapte, la șaptezeci de ori câte șapte. În acest context extrem de violent, legea aparent dură a Vechiului Testament “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” este mai degrabă o îngrădire a răzbunării: nu mai mult decât ai primit, nu mai mult decât răul care ți s-a făcut, iar chemarea lui Isus de a ierta de șaptezeci de ori câte șapte este de fapt o anihilare a efectelor răului, o revenire la normalitate, chiar dacă această normalitate trece prin sacrificiul personal. Poziționarea față de autoritate și putere cerută astăzi apostolilor își găsește sensul și înțelegerea în același context: o nouă împărăție e pe cale să se nască, iar aceasta necesită oameni noi.

Duminica viitoare, cea a Floriilor sau a intrării în Ierusalim, va pune din nou ucenicii față în față cu tentația puterii. Va fi ultima ispită și totodată ultimul moment de respiro înainte de Cruce. Acolo, în fața Răstignitului, ambiguitatea nu-și va mai găsi spațiu. O parte a celor prezenți vor alege să creadă în Mesia doar în absența suferinței. Deviza lor binecunoscută, răsună și astăzi pe buzele multora, chiar dacă în forme voalate: dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-te jos de pe Cruce și vom crede. Alții vor fi gata să facă un salt în mister și în noutate. Pentru aceia, ca și pentru mulți din zilele noastre, Cuvântul și promisiunea lui Dumnezeu valorează mai mult decât iluziile și falsa realitate a acestei lumi.

Noi de ce parte suntem?

PS Claudiu
Episcopul Curiei

 

Ev Mc 10,32-45

Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru marirea Ta. Dar Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: putem. Şi Isus le-a zis: paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Isus, chemându-i la Sine, le-a zis: stiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.