Postul Mare este asociat celor 40 de zile petrecute de Isus în deșert, dar numărul apare în diferite alte episoade fundamentale din Sfânta Scriptură.
În Sfânta Scriptură există un raport frecvent între numărul 40 și perioadele de pregătire, așteptare și schimbare:
● În vremea lui Noe, Dumnezeu trimite ploaie pentru 40 de zile și 40 de nopți (Facere 7,4).
● Moise a petrecut 40 de zile postind pe Muntele Sinai (Ieșire 24, 18).
● Poporul lui Israel a petrecut 40 de ani de exil în deșert spre Țara Făgăduinței (Numeri 14, 33).
● Ilie a mers 40 de zile și 40 de nopți spre Muntele Horeb (III Regi 19,8).
● Israelul a trăit 40 de ani de pace sub judecători (Judecători 3, 11).
● Au durat 40 de ani domniile primilor trei regi ai lui Israel: Saul (Faptele Apostolilor 13, 21), David (II Regi 5,4) și Solomon (III Regi 11, 42).
● Iona a proorocit 40 de zile de judecată pentru ca Ninive să se pocăiască (Iona 3,4).
● Isus a fost dus de Maria și Iosif la Templu la 40 de zile după Naștere (Luca 2,22).
● Isus a postit 40 de zile în deșert, unde a fost ispitit de diavol (Matei 4, 1-2; Marcu 1, 12-13; Luca 4, 1-2).
● Timp de 40 de zile, Isus Înviat s-a arătat apostolilor și i-a învățat pe aceștia, până în ziua în care s-a înălțat la Cer și a trimis pe Spiritul Sfânt (Faptele Apostolilor 1, 1-3).
De asemenea, sunt și persoane care susțin că Isus ar fi rămas mort din punct de vedere fizic timp de aproximativ 40 de ore, de la ora 15.00 din Vinerea Mare și până la ora 07.00 în Duminica Învierii. În Biblie nu este menționată ora la care a înviat.
Papa emerit Benedict al XVI-lea, în cadrul audienței generale din data de 22 februarie 2012 a vorbit despre semnificația liturgică a celor 40 de zile ale Postului Mare, rezumându-le astfel: „Este o cifră care exprimă timpul de așteptare, de purificare, de întoarcere la Domnul, de conștientizare a faptului că Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale”.
Traducere: LNU
