Se împlinesc 71 de ani de la transferarea Fericiților Episcopi Martiri Greco-Catolici în lagărul de la mănăstirea Căldărușani.
Lagărul de la mănăstirea Căldărușani (1949-1950)
Episcopii au ajuns la mănăstirea Căldărușani la 27.02.1949, pe la orele 2.30-3.00 după miezul nopții. În după-amiaza aceleiași zile au sosit la Căldărușani și toți preoții care fuseseră deținuți în lagărul de la mănăstirea Neamț și care nu cedaseră „invitației” exarhului Teoctist Arăpașu.
a) Starea clădirii
Cazarea a fost făcută în clădirea fostului seminar pentru cântăreți bisericești, situată în afara zidului de incintă al mănăstirii, pe malul lacului. PS Hossu precizează:
„Toată clădirea era dărăpănată, așa cum a ieșit din cutremurul de pământ [din 1940]. Era o capelă în stare jalnică, o parte din tavan prăbușit, pavimentul cu scândurile putrede și zdrobite, o adevărată jale. […] Anexele externe [WC-ul] erau ca și inexistente și, în starea în care se aflau, amenințau viața omului. Scaun nu era și necesitățile se făceau turcește; baraca [WC-ului] era departe, la care se cobora pe o cărare, de atâtea ori acoperită de zăpadă și lunecoasă de noroi. […] Iar la ridicare, prinzându-te de scânduri, sta să se răstoarne baraca; podeaua era putredă, așa că era primejdie să cazi în groapă. Sunt silit să le pomenesc, deși îmi este greu, totuși trebuie s-o fac, ca să se vadă cum a fost așezat, după Dragoslavele, episcopatul nostru, cu cei mai aleși frați din clerul nostru. […]
Apa de băut se căra de la mănăstire și se trecea peste sârma ghimpată. În loc de baie se foloseau două lighene, ulterior cinci, la care se formau serii de așteptare de zile întregi. Apa pentru baie se aducea din lac, pe care soldatul din post, din bunăvoință, o lua și o dădea peste sârma ghimpată.”
Pe parcurs, unii dintre canonici, care se pricepeau la lucrări gospodărești, au încercat să amelioreze situația. Au rămas însă toate celelalte neajunsuri ale vieții de lagăr.
b) Percheziție amănunțită
Episcopul Hossu descrie o percheziție care i s-a făcut doar lui și episcopului Rusu cu ocazia unui control efectuat în lagăr. Operațiunea a fost detaliată și umilitoare, într-atât încât PS Hossu spune că a rămas „îngrețoșat” de felul în care au decurs lucrurile.
c) Rugăciunea din lagărul de la Căldărușani
PS Iuliu Hossu își amintește:
„La sf. liturghie pontificam, să zicem, ca protos, episcopii cu săptămâna, şi la sărbători pe rând, fiecare câte o scurtă cuvântare; se făcea totul pentru înălţarea sufletească a obştei noastre; […]. Moralul, din mila Domnului, înălţat, trăirea conştientă a privilegiului de a urma această cale la chemarea Domnului, pentru credinţă şi scumpa Biserică.”
d) Două consacrări episcopale clandestine în lagăr
Din ascultare față de cerința Papei Pius al XII-lea, Servii lui Dumnezeu au consacrat doi episcopi clandestini, pe canonicii Tit Liviu Chinezu (la 25.04.1949) și Ioan Chertes (la 25.12.1949), asumându-și toate consecințele unui asemenea act.
e) Legături cu exteriorul
Datorită curajului și dăruirii câtorva laici (Dr. Victor Gherman, Emilia Sbiera și alții), a câtorva călugări (printre care Daniil Ciubotaru), precum și a comandantului lagărului, Vintilă Bădiță, și a adjunctului său, Mihai Hrismicher, a putut avea loc, pe ascuns, un schimb de scrisori cu exteriorul, și chiar cu Nunțiatura. Așa se face că au putut circula documentele necesare consacrării episcopale, în lagăr, a celor doi canonici. Odată descoperiți, laicii și militarii menționați au ajuns cu toții la închisoare.
f) Intrarea a trei episcopi în ancheta Securității
După cum s-a arătat mai sus, etapa lagărului de la Căldărușani a fost prevăzută pentru anchete la Securitate în vederea montării unor false procese politice sau economice. Anchetele s-au desfășurat la Direcțiunea Generală a Securității Poporului, Direcția a V-a (Anchete penale), în clădirea Ministerului de Interne.
Anchetarea episcopului Suciu a început la 10.05.1949 și s-a încheiat la 3.10.1950; de aceea episcopul a ajuns la Sighet de-abia la 26.10.1950, după ceilalți episcopi.
Anchetarea episcopului Aftenie a început la 25.05.1949. El a murit în anchetă, la 10.05.1950.
Anchetarea episcopului Rusu a început la 2.01.1950 și a durat până la 22.05.1950. În concluziile de la terminarea anchetei, slt. Gheorghe Enoiu arăta: „Probele culese în timpul cercetărilor asupra episcopului RUSU ALEXANDRU nu pot să constituie motive serioase pentru care să se facă un proces public și să fie condamnat exemplar”. PS Rusu a fost retrimis în lagăr, la Căldărușani.
În fața eșecului practic al anchetelor (nici PS Suciu n-a putut fi acuzat), la 5 zile după întoarcerea PS Rusu în lagăr a fost emis ordinul de trimitere a întregului grup de episcopi și preoți greco-catolici la închisoarea cu condiții de exterminare de la Sighet. În perioada stalinismului „dezlănțuit”, aceasta a fost decizia finală privitoare la Episcopatul greco-catolic. Dacă n-ar fi intervenit „destalinizarea” spre sfârșitul anului 1954, mulți dintre deținuții din Sighet n-ar mai fi scăpat cu viață, așa cum se afirmă în memoriile episcopilor Iuliu Hossu și Ioan Ploscaru.
Emanuel COSMOVICI în colaborare cu Pr. Cristian LANGA
Citiți tot articolul aici:
