Când simți că meseria ta e grea și fără sens, nu uita asta

Țineți cont de acest adevăr când apar dificultăți la locul de muncă.

Este o luptă permanentă care încearcă să ne fragmenteze viețile: găsirea timpului pentru viața de familie, pentru viață profesională, pentru viață socială și pentru viață spirituală. Timpul pe care îl petrecem la muncă este bine trăit doar atunci când ne punem inima în muncă, în sensul biblic al cuvântului - atunci când permitem ca partea cea mai profundă a noastră să fie transformată de iubirea Sfintei Treimi.

Ia exemplul Sfintei Familii

Cea mai admirabilă dintre femeile pe care Dumnezeu le-a ales pentru Întruparea Sa a fost ocupată muncind când Îngerul Gabriel i-a anunțat marea veste. Iosif cel drept și blând, descendent al liniei regale, dar și smerit muncitor, a dus-o apoi la el acasă, la cererea Domnului și, prin sudoarea frunții sale, a oferit cele necesare Copilului-Dumnezeu și Mamei sale.

Isus însuși a lucrat, începând de la o vârstă fragedă, învățând și apoi muncind ca tâmplar. Știm că Isus nu a făcut nimic fără să se roage Tatălui său. Și nu există nicio îndoială că Sfânta Familie și-a integrat întotdeauna activitatea în relația lor familială cu Tatăl.

„Ora et labora”

Când călugării au adoptat ora et labora („roagă-te și lucrează”) ca deviză, aceștia, la rândul lor, au exprimat această nevoie de a transforma munca într-o ocazie de rugăciune, de a face din ea o adevărată rugăciune. Sfântul Ioan Paul al II-lea a spus că munca trebuie să fie „în slujba omului” și nu invers. Întrucât Dumnezeu este scopul final al ființei umane, aceasta înseamnă cu adevărat că munca, în slujba omului, ajută să ne apropiem de Dumnezeu.

Munca: Pedeapsă sau sanctificare?

În același timp, știm din Geneză că păcatul inițial a transformat misiunea omului de a guverna Creația într-una care, da, deși asigură subzistența noastră, o face prin transpirație și muncă grea. Trebuie apoi să deducem că există două părți de lucru, una nobilă, în care omul se poate simți în mod legitim pe sine însuși ca purtând lucrarea divină, iar o altă parte pe care trebuie să o supunem doar ca o consecință a păcatului? Totuși, în lumea noastră marcată de păcatul originar, Dumnezeu a venit să trăiască și să lucreze, muncă manuală până la 30 de ani și apoi activitatea publică timp de trei ani. Prima lucrare a fost umilă, cu bucuriile și crucile proprii. A doua a fost mai nobilă, cu crucea și gloria sa strălucitoare.

De atunci, calea noastră a fost indicată. Toată munca noastră este pentru gloria lui Dumnezeu, fie ea creativă, plină de satisfacție și incitantă sau repetitivă, indiferent dacă este la școală sau acasă; fie că este tehnică, artistică sau intelectuală; fie că este lucrativ sau neplătit. Este adevărat, uneori, cu toții simțim că ne plângem lui Dumnezeu, dar fiecare sarcină poate fi îndeplinită pentru dragostea de Dumnezeu și de aproapele.

Yannik Bonnet

Sursa: aleteia.org 

Traducerea: Ioan - Ștefan Dumitraș