Editura "Presa Bună": Traducerea în limba română a primei exortaţii apostolice a papei Francisc - Evangelii gaudium
Bucuria. Ce este, de fapt, bucuria? Unde găsim bucuria? Mai putem fi bucuroşi? Care este izvorul bucuriei? În Evanghelia după sfântul Ioan, Isus afirmă: "Acestea vi le spun ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15,11). Astfel, vestea cea bună transmisă de Isus prin cuvintele sale - Evanghelia, devine pentru noi seva şi izvorul bucuriei. Papa Francisc în prima sa exortaţie apostolică, Evangelii gaudium (Bucuria Evangheliei), doreşte să se adreseze credincioşilor creştini, pentru a-i îndemna la o nouă etapă evanghelizatoare, marcată de această bucurie.
Publicată cu ocazia încheierii Anului Credinţei, papa, în această exortaţie adună bogăţia lucrărilor sinodului cu tema "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei", desfăşurat între 7 şi 28 octombrie 2012.
În primele cuvinte ale exortaţiei papa afirmă "Bucuria Evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria". Papa îi invită pe episcopi, preoţi, diaconi şi pe toate persoanele laice ca în orice loc şi în orice situaţie s-ar afla să reînnoiască întâlnirea lor personală cu Cristos sau, cel puţin, să ia hotărârea de a se lăsa întâlnit de el, de a-l căuta în fiecare zi fără încetare. Nimeni nu este exclus de la bucuria adusă de Domnul.
Evanghelia, în care străluceşte crucea glorioasă a lui Cristos, ne invită cu insistenţă la bucurie.
Exortaţia, împărţită în cinci capitole, propune câteva linii care să poată încuraja şi orienta în toată Biserica o nouă etapă evanghelizatoare plină de dinamism şi fervoare.
În primul capitol, Sfântul Părinte propune unele puncte de reflecţie în ceea ce priveşte transformarea misionară a Bisericii. El vorbeşte despre dinamismul "ieşirii în lume" a Bisericii şi roadele lui, despre o pastoraţie care se află în convertire şi despre necesitatea unei reînnoiri ecleziale care să provină din Evanghelie. Biserica care "iese în lume" este o Biserică ce are uşile deschise, iar poarta este "Botezul". Papa spune că preferă o Biserică lovită, rănită şi murdara pentru că a ieşit pe drumuri, decât o Biserică bolnavă din cauza închiderii în ea însăşi şi a comodităţii de a se agăţa de propriile siguranţe (49).
Capitolul al doilea ne reaminteşte de provocările lumii actuale, de care se pot lăsa ispitiţi chiar şi lucrătorii pastorali. Papa spune că provocările există pentru a fi depăşite. Să fim realişti, dar fără a pierde veselia, curajul şi dăruirea. (109)
În cel de-al treilea capitol, pontiful îi invită pe toţi să vestească Evanghelia, chiar dacă există diversitate culturală. Duhul Sfânt transformă inimile noastre şi ne face capabili să intrăm în comuniunea Preasfintei Treimi. În virtutea Botezului, toţi suntem discipoli misionari. Papa, adresându-se păstorilor, îi roagă la o evaluare serioasă a predicii în cadrul liturgiei, îndemnându-i să o vestească ca o confortantă întâlnire cu cuvântul. Omilia este dialogul lui Dumnezeu cu poporul său, dialog unde sunt proclamate minunile mântuirii. Predica trebuie să fie ca o conversaţie a unei mame, să conţină cuvinte care să înflăcăreze inimile şi să fie pregătită printr-un timp îndelungat de studiu, rugăciune şi creativitate.
Capitolul al patrulea ne vorbeşte despre dimensiunea socială a evanghelizării, care îşi are rădăcina în kerygmă, ca model de angajare către ceilalţi. Papa ne îndeamnă la angajare socială în ceea ce priveşte vestirea împărăţiei lui Dumnezeu, ţinând cont de învăţătura Bisericii. În această activitate socială, bazată pe Evanghelie, este necesară şi includerea săracilor care au un loc privilegiat în poporul lui Dumnezeu. Tot aici papa readuce în discuţie teme ca cea a binelui comun, păcii sociale, dialogului social.
În ultimul capitol, papa propune câteva reflecţii cu privire la spiritul noii evanghelizării aducând motivaţii pentru reînnoirea impulsului misionar. El afirmă că întâlnirea personală cu iubirea lui Isus, fascinează şi mântuieşte. Maria, mama evanghelizării, este cea care ne face să înţelegem pe deplin spiritul noii evanghelizări, este darul pe care Isus l-a oferit poporul său, este aceea care ştie să transforme un grajd pentru animale în casa lui Isus, cu câteva scutece sărate şi un munte de iubire, este prietena mereu atentă să nu lipsească vinul din viaţa noastră, este steaua noii evanghelizări.
Exortaţia apostolică Evangelii gaudium reflectează astfel profund asupra bucuriei, căutând să aducă răspunsuri noi şi actuale la această temă care a traversat întreaga istorie şi care mereu a marcat inima societăţii şi a fiecăruia dintre noi. Simplitatea şi francheţea prin care papa Francisc scrie această exortaţie produc în sufletele noastre un adevărat izvor de reflecţie şi meditaţie.
