Directoriu pentru cateheză

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Directoriu pentru cateheză, scrisă de Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 320 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei. 

Drumul catehezei din aceste ultime decenii a fost marcat de exortaţia apostolică Catechesi tradendae. Acest text reprezintă nu numai parcursul făcut începând de la reînnoirea Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, ci constituie sinteza aportului numeroşilor episcopi din lume adunaţi în Sinodul din 1977. Pentru a folosi cuvintele din acel document, cateheza „tinde la obiectivul dublu de a maturiza credinţa iniţială şi de a educa adevăratul discipol al lui Cristos printr-o cunoaştere mai aprofundată şi mai sistematică a persoanei şi a mesajului Domnului nostru Isus Cristos”. O misiune grea, care nu permite să se specifice prea rigid diferitele faze pe care le comportă procesul catehetic. Totuşi, obiectivul, deşi angajant, rămâne nealterat, mai ales în contextul cultural din aceste decenii. Cateheza, tot cu referinţă la ceea ce scria Ioan Paul al II-lea, vrea „să dezvolte, cu ajutorul lui Dumnezeu, o credinţă încă germinală, de a promova spre plinătate şi de a hrăni zilnic viaţa creştină a credincioşilor de toate vârstele. Într-adevăr, este vorba despre creştere, la nivelul conştiinţei şi în viaţă, a seminţei credinţei puse de Duhul Sfânt prin prima vestire şi transmisă eficace prin Botez”. În acest mod, cateheza rămâne altoită în tradiţia solidă care a caracterizat istoria creştinismului încă de la originile sale. Ea rămâne ca o activitate formativă specială a Bisericii care, respectând diferitele grupe de vârstă ale credincioşilor, se străduieşte să facă mereu actuală evanghelia lui Isus Cristos ca să fie sprijin pentru o mărturie coerentă.

Acest Directoriu pentru cateheză se situează într-o continuitate dinamică cu cele două care l-au precedat. La 18 martie 1971, sfântul Paul al VI-lea aproba Directoriul catehetic general, redactat de Congregaţia pentru Cler. Acel Directoriu se califica pentru a da o primă aranjare învăţăturii reieşite de la Conciliul al II-lea din Vatican (cf. CD 44). Nu se poate uita că sfântul Paul al VI-lea considera toată învăţătura conciliară ca „marele catehism al timpurilor moderne”.

La a treizecea aniversare a Conciliului, la 11 octombrie 1992, sfântul Ioan Paul al II-lea publica şi Catehismul Bisericii Catolice. Conform cuvintelor sale, „acest Catehism nu este destinat să substituie Catehismele locale […]; este destinat să încurajeze şi să ajute redactarea de noi catehisme locale, care să ţină cont de situaţiile şi culturile diferite”. Drept consecinţă, la 15 august 1997, apărea Directoriul general pentru cateheză. Este sub ochii noştri marea lucrare ce s-a realizat ca urmare a acestei publicaţii. Lumea vastă şi diferenţiată a catehezei a avut o ulterioară provocare pozitivă pentru a da viaţă la noi studii care să permită de a înţelege mai bine exigenţa pedagogică şi formativă a catehezei, mai ales în lumina unei interpretări reînnoite a catecumenatului. Multe Conferinţe Episcopale, prin instanţele care apăreau, au dată viaţă la noi itinerare de cateheză pentru diferitele grupe de vârstă. De la copii la adulţi, de la tineri la familii, s-a asistat la o ulterioară reînnoire a catehezei.

La 23 martie 2020, Papa Francisc a aprobat noul Directoriu pentru cateheză, pe care avem onoarea şi responsabilitatea de a-l prezenta Bisericii. El reprezintă o etapă ulterioară în reînnoirea dinamică pe care o realizează cateheza. De altfel, studiile catehetice şi angajarea constantă a atâtor Conferinţe Episcopale au permis să se ajungă la obiective deosebit de semnificative pentru viaţa Bisericii şi maturizarea credincioşilor, care cer o nouă sistematizare.

Scurta panoramă istorică arată că fiecare Directoriu a fost redactat ca urmare a unor documente importante ale magisteriului. Primul a avut ca referinţă învăţătura conciliară; al doilea, Catehismul Bisericii Catolice, iar al nostru, Sinodul despre Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine, împreună cu exortaţia apostolică a Papei Francisc Evangelii gaudium. În cele trei texte rămân exigenţe comune, care sunt finalitatea şi îndatoririle catehezei, în timp ce fiecare se nuanţează graţie contextului istoric schimbat şi a actualizării magisteriului. Între primul şi al doilea Directoriu au trecut douăzeci şi şase de ani; între al doilea şi al nostru, douăzeci şi trei de ani. În unele privinţe, cronologia arată exigenţa dinamicii istorice căreia trebuie să i se facă faţă. O privire mai aprofundată asupra contextului cultural poate să evidenţieze noile problematici pe care Biserica este chemată să le trăiască. Două în mod deosebit. Prima este fenomenul culturii digitale, care aduce cu sine a doua provocare: globalizarea culturii. Şi una, şi cealaltă sunt aşa de interconectate, încât se determină reciproc şi produc fenomene care evidenţiază o schimbare radicală în existenţa persoanelor. Exigenţa formării care să fie atentă faţă de fiecare persoană pare adesea întunecată în faţa impunerii modelelor globale. Tentaţia de adaptare la forme de omologare internaţională nu este un risc care trebuie subevaluat, mai ales în contextul formării la viaţa de credinţă. De fapt, aceasta se transmite cu întâlnirea interpersonală şi se alimentează în sfera comunităţii. Exigenţa de a exprima credinţa cu rugăciunea liturgică şi de a o mărturisi cu forţa carităţii impune să ştim să mergem dincolo de caracterul fragmentar al propunerilor pentru a recupera unitatea originară a existenţei creştine. Ea îşi are fundamentul în cuvântul lui Dumnezeu vestit şi transmis de Biserică printr-o Tradiţie vie, care ştie să primească în ea ceea ce este vechi şi ceea ce este nou (cf. Mt 13,52), din generaţii de credincioşi răspândiţi în toate părţile lumii.

Biserica, în deceniile care au urmat după Conciliul al II-lea din Vatican, a avut ocazia de a reflecta din nou de multe ori asupra marii misiuni pe care Cristos i-a încredinţat-o. Îndeosebi două documente marchează această instanţă evanghelizatoare. Sfântul Paul al VI-lea, cu Evangelii nuntiandi, şi Papa Francisc, cu Evangelii gaudium, trasează parcursul care nu poate accepta circumstanţe atenuante în ce priveşte angajarea zilnică a credincioşilor pentru evanghelizare. „Biserica există pentru a evangheliza”, afirma cu putere sfântul Paul al VI-lea; „Eu sunt o misiune”, reafirmă cu tot atâta claritate Papa Francisc. Nu există alibiuri care pot să abată privirea de la o responsabilitate care uneşte fiecare credincios şi întreaga Biserică. Aşadar, legătura strânsă între evanghelizare şi cateheză devine particularitatea acestui Directoriu. El vrea să propună un parcurs care vede unite intim vestirea kerygmei şi maturizarea sa.

† Salvatore Fisichella

Arhiepiscop tit. de Voghenza