METANOIA: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXXIII-a după Rusalii

METANOIA: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXXIII-a după Rusalii

METANOIA: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXXIII-a după Rusalii

(Duminica vameșului și fariseului)

Cu această duminică începe perioada Triodului, o perioadă de viață spirituală mai intensă, de asceză, ce va dura până în Sâmbăta Mare. Cuprinzând 3 săptămâni pregătitoare și apoi întreaga perioadă a Postului Mare, Triodul este un timp de har, ce ne conduce înspre Învierea Domnului pe căile privilegiate ale întoarcerii la adevăratele valori ale vieții. Este de aceea o întoarcere în noi înșine, precum cea a fiului risipitor despre care ne spune Sfânta Scriptură că “venindu-și în fire”, se întoarce la Casa Tatălui.  Și în cazul nostru, reîntoarcerea la noi înșine este urmată inevitabil de o apropiere de Casă.

Primele 3 duminici din Triod, cea de astăzi a Vameșului și a Fariseului, cea a Fiului Risipitor și cea a Înfricoșătoarei Judecăți, sunt menite să suscite o introspecție personală, luminând aspectele concrete ale relației noastre cu Dumnezeu, cu aproapele, precum și percepția propriei vieți. În fiecare dintre aceste evanghelii, cele trei aspecte sunt abordate din unghiuri și sub lumini diferite, permițându-ne astfel să ne regăsim într-unul sau altul dintre personajele prezente și astfel edificați, să știm să cerem ajutorul Domnului pentru o adevărată schimbare interioară.

Cei doi protagoniști ai evangheliei de astăzi sunt două fațete ale sufletului nostru. Știm bine că Luca folosește destul de des două personaje în parabolele prezentate, tocmai pentru a ne ajuta să ne regăsim într-unul sau altul din ele, și astfel să știm să ne păzim. Fariseul, de exemplu, atât de condamnat, ne paște la fiecare pas. Când terminăm de citit acest pasaj evanghelic poate gândim în mod spontan: "Doamne îți Mulțumesc că nu sunt ca acest fariseu" și intrăm fără să ne dăm seama chiar în pielea personajului detestat. Dar să nu uităm că nu acțiunile fariseului îl fac mai puțin plăcut în fața Domnului, ci felul în care prin ele se separă de fapt nu doar de cel de lângă el, ci de însuși Dumnezeu: pe vameș îl disprețuiește, iar de Dumnezeu nu are nevoie decât în calitate de spectator.

Pentru noi, cei care intrăm în această perioadă specială de pregătire, chemarea este aceea de a ne vedea în lumina lui Dumnezeu așa cum suntem cu adevărat. Vom știi că ne percepem în mod real în momentul în care pe cei din jurul nostru îi vom învălui cu iubirea și îndurarea noastră, iar nu cu judecată și dispreț. Pe noi înșine ne vom simți nevrednici și păcătoși, dar inundați de iertarea lui Dumnezeu. Un Dumnezeu mai mult Tată decât Judecător, ce nu se mulțumește să privească de la distanță eforturile noastre. Din iubire pentru noi s-a făcut om și rămâne lângă noi pentru a ne susține în căderile și în păcatele noastre.

Evanghelia de astăzi dă primele lovituri falselor imagini ce bântuie viața noastră. Să cerem așadar harul adevăratei schimbări în această perioadă binecuvântată!

PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Ev Lc 18,10-14

Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.