CA UN VÂNT DE PRIMĂVARĂ... Meditația PS Claudiu la Duminica a II-a după Paști

CA UN VÂNT DE PRIMĂVARĂ... Meditația PS Claudiu la Duminica a II-a după Paști

CA UN VÂNT DE PRIMĂVARĂ... Meditația PS Claudiu la Duminica a II-a după Paști

(Duminica Tomii)

S-a încheiat perioada Triodului și suntem deja în cea a Penticostarului, ce prin însăși numele ei ne aduce aminte de cele cinzeci de zile ce separă Învierea Domnului de Coborârea Spiritului Sfânt. Evanghelia de astăzi ne oferă o pregustare a marii sărbători înspre care ne îndreptăm, descriindu-ne întâlnirea dintre Isus înviat și ucenici și momentul în care Spiritul Sfânt se revarsă peste apostoli. Teologii ne vorbesc despre această a treia Persoană a Sfintei Treimi ca și de suflul de iubire dintre Tatăl și Fiul și înțelegem astfel cât de mare este darul Mântuitorului: suflă peste apostoli și peste noi Spirit Sfânt, făcându-ne astfel părtași acestei comuniuni, introducându-ne în chip misterios în dragostea Sfintei Treimi.

Fratele Mihai din Prilog spunea că tot ceea ce vine de la Dumnezeu este cald și blând ca un vânt de primăvară. Ucenicii sunt cei dintâi care experimentează această suavitate a Domnului: frica lasă loc bucuriei instantaneu. Cei închiși în casă și în ei înșiși de frica oamenilor, vor ieși cu zâmbetul pe buze pentru a proclama bucuria în fața mai-marilor acestei lumi. Sunt în pace cu Dumnezeu, cu oamenii și cu ei înșiși, fiindcă au primit pacea ca și dar al Celui Înviat. Ea nu mai e pentru ei expresia unor sentimente sau emoții, nici rezultatul unor împliniri personale, ci poartă un nume: Isus Cristos. Fără El, curajul și bucuria apostolilor ar fi adevărate simtome patologice. Cu El, sunt semne ale unor creaturi noi, dintr-o nouă Împărăție. Când Prietenul și Maestrul tău a învins moartea și vine să-ți împărtășească acest mare mister, pacea și bucuria sunt tovarăși obligatorii de drum: cine ne va mai despărți deacum de viața și de iubirea lui Dumnezeu? Bineînțeles că poți vorbi zâmbind în fața puternicilor acestei lumi, fiindcă știi că nu mai au nici o putere reală asupra ta. Aceasta a fost tăria primilor martiri ai Bisericii, aceasta a fost tăria atâtor episcopi, preoți și credincioși ai Bisericii Greco-Catolice. Frica și grija lor nu a fost aceea de a nu-i supăra pe cei ce distrug trupurile, ci aceea de a nu-l uita, de a nu-l trăda pe Cel ce le-a dăruit misterul Vieții Veșnice, împărtășindu-le iubirea și îndurarea Lui.

E adevărat însă că și noi, ca și Toma, am vrea să vedem mai mult, să experimentăm, să pipăim misterul. Dar dacă nu putem atinge împreună cu el rănile Domnului, putem atinge în schimb iubirea care izvorăște din aceste răni. Vechiul Testament are un pasaj extrem de grăitor pentru evanghelia de astăzi, într-un moment în care Poporul ales dubitează de prezența și de dragostea lui Dumnezeu. În acest context proorocul Isaia se face glasul Celui PreaÎnalt: “Sion zice: "Domnul m-a părăsit. Domnul a uitat de mine!" Uită oare o femeie de pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are milă? Chiar dacă o astfel de femeie ar exista, Eu nu te voi uita pe tine niciodată! Iată, te-am însemnat în palmele Mele”. Rănile Mântuitorului sunt semnele iubirii nemărginite ale lui Dumnezeu pentru noi. Să fim de aceea credincioși și nu necredincioși: pacea și bucuria vor străjui veșnic viața noastră!

PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Ev Io 20,19-31

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Isus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Isus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Isus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Isus I-a zis: pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte multe minuni a făcut Isus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.