Catehismul zi de zi 2777

În liturgia romană, adunarea euharistică este invitată să se roage “Tatăl nostru” cu îndrăzneală filială; liturgiile orientale folosesc și dezvoltă expresii analoge: “Cu îndrăzneală, (…) să cutezăm a te chema”, “Învrednicește-ne să…”. În fața Rugului aprins, lui Moise i s-a spus: “Nu te apropia. Scoate-ți încălțările” (Ex 3, 5). Acest prag al Sfințeniei divine numai Isus putea să-l treacă, El, care, “după ce a săvârșit curățarea de păcate” (Evr 1, 3), ne aduce înaintea Feței Tatălui: “Iată, Eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (Evr 2, 13):

Conștiința pe care o avem asupra situației noastre de robi ne-ar face să intrăm în pământ, ființa noastră pământească s-ar risipi în pulbere, dacă autoritatea Tatălui nostru Însuși și Duhul Fiului său nu ne-ar împinge să înălțăm acest strigăt: “Abba, Tată!” (Rom 8, 15). (…) Când ar cuteza slăbiciunea unui muritor să-l numească pe Dumnezeu Tată, dacă străfundul omului n-ar fi însuflețit de Puterea cea de sus?