„Speranța nu înșală, căci iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5, 5). Rugăciunea, modelată de viața liturgică, soarbe totul din Iubirea cu care suntem iubiți în Cristos și care ne dă harul să-i răspundem, iubind așa cum ne-a iubit El. Iubirea este izvorul însuși al rugăciunii; cel ce soarbe din el atinge culmea rugăciunii:
Te iubesc, Dumnezeul meu, și singura mea dorință este să te iubesc până la ultimul suspin al vieții mele. Te iubesc, Dumnezeul meu nesfârșit de vrednic de iubire, și vreau mai bine să mor iubindu-te, decât să trăiesc fără să te iubesc. Te iubesc, Doamne, și singurul har pe care ți-l cer este cel de a te iubi pe vecie. (…) Dumnezeul meu, dacă limba mea nu-ți poate spune în orice clipă că te iubesc, vreau ca inima mea să ți-o spună mereu, ori de câte ori respir.
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803