Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

CINE NE VA DESPĂRȚI? Meditația PS Claudiu la Duminica a V-a după Paști

 

CINE NE VA DESPĂRȚI? Meditația PS Claudiu la Duminica a V-a după Paști

CINE NE VA DESPĂRȚI? Meditația PS Claudiu la Duminica a V-a după Paști

  • 18 Mai 2020
  • 173

(Duminica Samarinencei) 

Unul dintre primele trei momente în care apa joacă un rol central în evanghelia după Ioan este cel din fragmentul pe care astăzi îl medităm. Celelalte două se petrec în Cana Galileii, la nunta la care Isus transformă apa în vin și la scăldătoare Vitezda, cea în care se învredniceau de vindecare cei ce intrau după atingerea apei de către un înger. În pericopa de astăzi o samarineancă, ce ne reprezintă de fapt pe toți, caută zi de zi o apă dătătoare de viață ce să-i aline setea și să-i dăruiască plinătate.

În toate aceste trei momente, lumea își exprimă dorința de infinit prin lucruri finite. Samarineneanca, caută iubirea perfectă trecând de la un om la altul și își dă seama de eroarea ei doar când întâlnește iubirea divină. La nunta din Cana, iubirea umană ce se stinge precum vinul de pe masa mirilor, este transformată de către iubirea cea adevărată, cea a lui Dumnezeu, căpătând adevărata consistență și adevărata savoare. Scăldătoarea Vitezda își găsește de asemenea împlinirea în momentul în care Isus, adevăratul Înger al lui Dumnezeu atinge apele Iordanului, transformandu-le în ape dătătoare de vindecare nu doar trupească, ci și sufletească, ape care în momentul Botezului se revarsă asupra fiecăruia dintre noi.

Discuția dintre Isus și samarineancă este asemănătoare cu cea dintre Mântuitorul și Nicodim și similară de asemenea cu cea pe care Dumnezeu o are cu fiecare dintre noi, încercând să ne conducă de la o logică strict umană, pe care cu toții o trăim, la una divină, în care aspirațiile noastre nu sunt nici anulate, nu sunt nici măcar diminuate, dimpotrivă sunt desăvârșite și împlinite.

Bucurie sau tristețe, moarte sau viață, toate sunt înglobate în iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru noi. Împreună cu apostolul Pavel, putem de aceea și noi să exclamăm: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Incredinţat sunt că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul nostru.

 

PS Claudiu

Episcopul Curiei

 

 

Ev Io 4,5-42

În vremea aceea a venit Isus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Isus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Isus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Isus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Isus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Spirit este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în spirit şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Cristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Isus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Cristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Cristosul, Mântuitorul lumii.

Cele mai recente

12.09.2020 53

SEMNELE IUBIRII: Meditația PS Claudiu la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

SEMNELE IUBIRII: Meditația PS Claudiu la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Vizualizare comentariu

05.09.2020 39

Când istoria începe și se împlinește cu o gradină: Meditația PS Claudiu la Duminica a XIII-a după Rusalii

Când istoria începe și se împlinește cu o gradină: Meditația PS Claudiu la Duminica a XIII-a după Rusalii

Vizualizare comentariu

31.08.2020 87

O TRANZACŢIE LA BURSA CERULUI: Meditația PS Claudiu la Duminica a XII-a după Rusalii

O TRANZACŢIE LA BURSA CERULUI: Meditația PS Claudiu la Duminica a XII-a după Rusalii

Vizualizare comentariu