Evanghelia după sfântul Luca subliniază acțiunea Duhului Sfânt și sensul rugăciunii în slujirea lui Cristos. Isus se roagă înainte de momentele hotărâtoare ale misiunii sale: înainte ca Tatăl să-i dea mărturie cu prilejul Botezului și al Schimbării la față, precum și înainte de a îndeplini prin pătimirea sa planul de iubire al Tatălui. El se roagă și înainte de clipele hotărâtoare, care pun început misiunii apostolilor săi: înainte de a-i alege și de a-i chema pe cei Doisprezece, înainte ca Petru să-l mărturisească drept „Unsul lui Dumnezeu”, și ca să nu scadă, în ispită, credința căpeteniei apostolilor. Rugăciunea lui Isus înainte de faptele mântuitoare pe care Tatăl îi cere să le îndeplinească este o adeziune, umilă și încrezătoare, a voinței sale omenești la voința iubitoare a Tatălui.
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803
