Catehismul zi de zi 2449

Încă din Vechiul Testament, tot felul de măsuri juridice (an de iertare, interzicerea cametei şi a păstrării de zălog, obligaţia zeciuielii, plata imediată a zilierului, dreptul de a aduna ciorchinii şi spicele rămase) răspund la îndemnul Deuteronomului: „Săracii nu vor lipsi nicicând din această ţară; de aceea, îţi dau poruncă şi îţi spun: deschide-ţi cu dărnicie mâna către fratele tău, către cel smerit şi sărac din ţara ta” (Dt 15, 11). Isus îşi însuşeşte acest cuvânt: „Într-adevăr, pe săraci îi veţi avea întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă veţi avea întotdeauna” (In 12, 8). Prin aceasta nu anulează vehemenţa oracolelor din vechime: „Ei îl vând pe cel drept pe bani şi pe cel sărman pe o pereche de sandale…” (Am 8, 6), ci ne cheamă să-i recunoaştem prezenţa în cei săraci, care sunt fraţii săi:

În ziua când mama sa a mustrat-o că îngrijeşte acasă săraci şi bolnavi, sfânta Roza din Lima i-a spus: „Când îi slujim pe săraci şi pe bolnavi, îl slujim pe Isus. Nu trebuie să încetăm vreodată să-l ajutăm pe aproapele nostru, pentru că în fraţii noştri îl slujim pe Isus”.