633. Scriptura numeşte iad, Şeol sau Hades, lăcaşul morţilor în care s-a coborât Isus cel mort, fiindcă cei care se află acolo sunt privaţi de vederea lui Dumnezeu. Într-adevăr, aceasta este, în aşteptarea Răscumpărătorului, condiţia tuturor celor care au murit, răi sau drepţi,
ceea ce nu înseamnă că soarta lor este identică, după cum arată Isus în
parabola săracului Lazăr care a fost primit în "sânul lui Abraham".
"Tocmai pe aceste suflete sfinte care îl aşteptau pe Eliberatorul lor
în sânul lui Abraham le-a eliberat Isus când s-a coborât în iad". Isus nu s-a coborât în iad ca să-i scape pe cei osândiţi, nici ca să distrugă iadul osândirii, ci ca să elibereze pe cei drepţi care l-au precedat.
