”Forța Bisericii nu vine din organizarea și structurile ei, ci din iubirea lui Cristos, El este forța care ne sprijină în momentele grele și inspiră actuala activitate pastorală”: a spus Papa Francisc la audiența generală de miercuri, în Piața Sfântul Petru, vorbind la cateheză, potrivit uzanței, despre recenta sa călătorie apostolică în Albania, efectuată duminică 21 septembrie. Vremea rece și ploaia subțire care s-au lăsat miercuri dimineață asupra Cetății Eterne nu au fost o piedică pentru zeci de mii de credincioși din diferite țări de a veni în Piața Sfântul Petru pentru a-l vedea și asculta pe Papa Francisc. La saluturile finale, Pontiful a făcut un apel în favoarea victimelor epidemiei de Ebola și a îndemnat Comunitatea Internațională să răspundă fără întârziere la necesitățile ”fraților și surorilor” afectați de această epidemie necruțătoare.
Să ascultăm ample pasaje din cateheza Sfântului Părinte:
"Dragi frați și surori,
Aș vrea să vă vorbesc azi despre călătoria apostolică pe care am făcut-o în Albania, duminica trecută. Fac aceasta mai ales ca act de mulțumire lui Dumnezeu care mi-a permis să efectuez această vizită pentru a demonstra, de asemenea fizic și în mod tangibil, apropierea mea și a întregii Biserici față de acest popor. Doresc să reînnoiesc sentimentul de recunoștință fraternă față de episcopatul albanez, față de preoți, călugări, călugărițe, care își împlinesc misiunea cu multă angajare. Gândul meu plin de gratitudine se îndreaptă și spre autorități care m-au primit cu atâta amabilitate, și spre toți cei care au colaborat la realizarea acestei vizite.
Vizita a luat naștere din dorința de a merge într-o țară care, după ce a fost timp îndelungat oprimată de un regim ateu și inuman, trăiește o experiență de conviețuire pacifică între diferitele componente religioase. Am considerat ca fiind important să încurajez poporul albanez în urmarea acestei căi, pe care să meargă cu tenacitate și să aprofundeze toate aspectele în avantajul binelui comun. De aceea, în centrul călătoriei s-a aflat o întâlnire interreligioasă în cadrul căreia am putut constata, cu vie satisfacție, că, între persoanele și comunitățile aparținând diferitelor religii, este posibilă și practicabilă conviețuirea pacifică și rodnică. Este vorba despre un dialog autentic și fructuos care evită relativismul și ține cont de identitatea fiecăruia. De fapt, aspectul care unește diferitele expresii religioase este parcursul vieții, buna-voință de a face bine aproapelui, fără a renega sau trunchia respectivele identități.
• ”Întâlnirea cu preoții, persoanele consacrate, seminariștii și mișcările de laici a fost o ocazie de a-i aminti cu gratitudine și accente de o emoție deosebită pe numeroșii martiri ai credinței. Grație prezenței câtorva bătrâni, care au trăit pe pielea lor persecuțiile teribile, a răsunat credința atâtor mărturisitori eroici din trecut care l-au urmat pe Cristos până la consecințele extreme. Și chiar din uniunea intimă cu Isus, din raportul de iubire cu El, a izvorât pentru acești martiri – ca pentru fiecare martir – forța de a înfrunta evenimentele dureroase care i-au condus la martiriu. Astăzi, ca și ieri, forța Bisericii este dată nu atât de capacitățile organizatorice sau de structuri, care rămân totuși necesare, dar forța ei, Biserica nu o găsește aici. Forța noastră este iubirea lui Cristos! O forță care ne sprijină în momentele de dificultate și care inspiră actuala activitate pastorală pentru a oferi tuturor oamenilor bunătate și iertare, dând astfel mărturie pentru milostivirea lui Dumnezeu”.
• ”Străbătând bulevardul principal din Tirana, care de la aeroport conduce până la marea piață centrală, am văzut portretele celor patruzeci de preoți asasinați în timpul dictaturii comuniste și pentru care s-a început cauza de beatificare. Ei se adaugă la sutele de oameni de religie creștină și musulmană care au fost asasinați, torturați, duși la închisoare și deportați numai pentru că credeau în Dumnezeu. Au fost ani întunecoși, în timpul cărora a fost rasă la pământ libertatea religioasă și era interzis să crezi în Dumnezeu, mii de biserici și moschei au fost distruse, transformate în depozite și săli de cinema care răspândeau ideologia marxistă, cărțile religioase au fost arse iar părinților s-a interzis să mai pună copiilor numele religioase ale străbunilor. Amintirea acestor evenimente dramatice este esențială pentru viitorul unui popor. Amintirea martirilor care au rezistat în credință este garanție pentru destinul Albaniei, pentru că sângele lor nu a fost vărsat în zadar, dar este sămânță care va aduce roade de pace și colaborare fraternă. Astăzi, într-adevăr, Albania este un exemplu nu doar de renaștere a Bisericii, dar și de conviețuire pașnică între religii. De aceea, martirii nu au fost oameni învinși, ci învingători: în mărturia lor eroică strălucește atotputernicia lui Dumnezeu care îl mângâie întotdeauna pe poporul său și deschide noi drumuri și orizonturi de speranță”.
• "Acest mesaj de speranţă, fondat pe credinţa în Cristos şi pe memoria trecutului, l-am încredinţat întregului popor albanez pe care l-am găsit entuziasmat şi bucuros în locurile destinate întâlnirilor şi celebrărilor, ca şi pe străzile Tiranei. I-am încurajat pe toţi să îşi ia mereu forţe noi de la Domnul cel Înviat, pentru a fi în societate un ferment al Evangheliei şi a se angaja, cum se întâmplă deja, în activităţi caritative şi educative.
Îi mulţumesc Domnului încă o dată deoarece cu această călătorie mi-a dat ocazia să întâlnesc un popor curajos şi puternic, care nu s-a lăsat doborât de durere. Fraţilor şi surorilor din Albania le reînnoiesc îndemnul la curajul binelui, pentru a construi prezentul şi viitorul ţării lor şi al Europei. Încredinţez roadele Călătoriei mele Maicii Bunului Sfat, venerată în Sanctuarul cu acelaşi nume de la Scutari, pentru ca Ea să călăuzească în continuare calea acestui popor-martir. Experienţa dificilă a trecutului să îl înrădăcineze din ce în ce mai mult în deschiderea faţă de fraţi, în special cei mai slabi, şi să îl facă protagonist al carităţii atât de necesară în contextul socio-cultural de astăzi. Aş vrea ca noi toţi să salutăm acest popor curajos, muncitor şi care, în pace, îşi caută unitatea."
Înainte de Binecuvântarea Apostolică și cântarea rugăciunii ”Tatăl nostru” în limba latină, Papa Francisc a făcut un apel la solidaritate cu victimele epidemiei de Ebola, care afectează în ultimele săptămâni mai multe țări din vestul Africii:
• ”Gândul meu se îndreaptă acum spre țările africane care suferă din cauza epidemiei de Ebola. Sunt aproape de numeroasele persoane lovite de această teribilă maladie. Vă invit să vă rugați pentru ei și pentru cei care și-au pierdut viața într-un mod atât de tragic. Sper să nu înceteze ajutorul necesar al Comunității Internaționale pentru a ușura suferințele acestor frați și surori”.
La saluturile finale, Pontiful a menționat că sâmbăta trecută a avut loc la Como, în nordul Italiei, beatificarea călugăriței Ioana Franchi, îndemnând ca ”exemplul ei să trezească în mulți dorința de a uni o profundă viața spirituală cu o slujire generoasă față de cei bolnavi, iubindu-i în special pe cei mai săraci”.
Dintre cei prezenți la audiența generală de miercuri Papa Francisc i-a salutat pe ”Micii Frați ai lui Isus” și pe ”Misionarii Credinței”, aflați la lucrările respectivelor capitole generale, și a subliniat comemorarea liturgică a Sfântului Lin, papă. ”Iubirea lui față de Biserică, într-o epocă de mari persecuții împotriva creștinilor”, a spus Sfântul Părinte, ”să inspire viața spirituală a fiecăruia. Să învățăm a înfrunta cu curaj chiar și adversitățile vieții, convinși că Domnul nu face să lipsească niciodată sprijinul și harul său niciunui fiul al său”.
Primiți Binecuvântarea Apostolică invocată de Papa Francisc la audiența generală de miercuri în Piața Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la cei care o primesc în spirit de credință.
Text preluat de la pagina http://ro.radiovaticana.va/news/2014/09/24/for%C8%9Ba_bisericii_nu_vine_din_structurile_sale,_ci_din_iubirea_lui/rom-827151
a site-ului Radio Vatican
Sursa:ro.radiovaticana.va
