”Un creștin nu se poate mulțumi să aibă speranță, dar trebuie să și iradieze speranță, să fie semănător de speranță, aceasta reprezentând darul cel mai frumos pe care Biserica îl poate face omenirii întregi, mai ales în momentele în care totul pare să ducă la coborârea pânzelor”: a spus papa Francisc despre speranța creștinului, recurgând la imaginea navelor cu pânze și catarg, la cateheza audienței generale de miercuri, 11 decembrie a.c., desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului cu participarea a mii de romani și pelerini de pe diferite continente.
Specificând că este ultima cateheză din seria dedicată lucrării Spiritului Sfânt în viața Bisericii, papa a amintit că numele care cuprinde în sine cele 17 cateheze ale acestei serii se inspiră din ultimele versete ale Sfintei Scripturi, unde citim că Spiritul și mireasa spun: «Vino!» (Ap 22,17). Această invocație este adresată, în primul rând, lui Cristos care a înviat din morți, iar Biserica de la începuturi își exprima ”așteptarea arzătoare a întoarcerii glorioase a Domnului”, după cum în timpurile noastre, la Sfânta Liturghie, aceeași Biserică proclamă moartea și învierea Domnului ”până când va veni”.
Cu toate acestea, venirea de pe urmă a lui Cristos, a reluat papa, nu a rămas ”unica și singura”, la aceasta adăugându-se ”așteptarea venirii sale continue în situația prezentă și peregrină a Bisericii”. A avut loc ”o schimbare, mai bine spus, o progresie” plină de semnificație în ceea ce privește strigătul «Vino!», care, în mod obișnuit, nu este adresat numai lui Cristos, dar și Spiritului Sfânt. ”Cel care strigă”, a subliniat papa, ”este acum și Cel către care se strigă”. Nu întâmplător, strigătul sau invocația «Vino!» se află la începutul imnurilor și rugăciunilor pe care Biserica le îndreaptă către Spiritul Sfânt, pentru că după învierea lui Isus, Spiritul Sfânt este adevăratul ”alter ego” al lui Cristos, Cel care îi ține locul, care îl face să fie prezent și lucrător în Biserică: ”iată de ce Cristos și Spiritul Sfânt sunt inseparabili, inclusiv în economia mântuirii”.
”Spiritul Sfânt este izvorul mereu debordant al speranței creștine”, după cum învață apostolul neamurilor (cf. Rm 15,13), și ”dacă Biserica este o barcă, Spiritul Sfânt este pânza care o mână și o face să înainteze pe marea istoriei, astăzi la fel ca în trecut”. În același timp, ”speranța nu este un cuvânt fără conținut ori o dorință generică pentru ca lucrurile să meargă mai bine. Speranța este o certitudine pentru că este întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile sale. De aceea este numită o virtute teologală, pentru că este revărsată de Dumnezeu și îl are ca garant pe Dumnezeu. Nu este o virtute pasivă care se mărginește să aștepte succesiunea lucrurilor”, ci ”o virtute eminamente activă care ajută la împlinirea lor”. Iată de ce, a subliniat papa la cateheză, ”un creștin nu se poate mulțumi să aibă speranță, dar trebuie și să iradieze speranță, să fie semănător de speranță. Este darul cel mai frumos pe care Biserica îl poate face întregii omeniri, mai ales în momentele în care totul pare să ducă la coborârea pânzelor”.
La încheierea catehezei, papa a făcut un apel la pace în Siria, spunând că urmărește cele ce se întâmplă ”în acest moment delicat” din istoria acestei țări. Papa a transmis urarea de a se ajunge ”la o soluționare politică ce, fără alte conflicte și dezbinări, să promoveze cu responsabilitate stabilitatea și unitatea țării. Mă rog prin mijlocirea Fecioarei Maria”, a adăugat papa, ”ca poporul sirian să poată trăi în pace și siguranță în țara sa iubită, iar diferitele religii să poată merge împreună în prietenie și în respectul reciproc pentru binele acelei națiuni, afectată de atât de mulți ani de război”.
După saluturile finale, papa a adăugat spontan îndemnul la rugăciune pentru pace, în special în Ucraina, Palestina, Israel și Myanmar, cerând Domnului să se găsească o cale de ieșire și să fie pace, repetând că războiul este întotdeauna o înfrângere.
La nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor, bătrânilor și soților recent căsătoriți, Sfântul Părinte – care duminica viitoare efectuează o călătorie apostolică la Ajaccio, în Corsica - i-a îndemnat ca în acest timp de Advent să meargă cu suflet încrezător în întâmpinarea Domnului care vine pentru mântuirea noastră.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
