De Marco Respinti
Antony Flew a murit în 2010, la 87 de ani.
Filozof englez de mare renume, în 2004, la vârsta de 81 de ani, se converteşte după o viaţă petrecută nu doar profesând ateismul cel mai ireductibil, dar făcând din aceasta un crez, o cauză militantă. Richard Dawkins, nepocăitul “rottweiler al lui Darwin” (ca şi ateu, Flew apăra evoluţionismul ca şi probă demonstrată a inexistenţei lui Dumnezeu), biolog materialist, convins că, de fapt credinţa religioasă este doar o patologie a creierului uman, a susţinut public că schimbarea spiritului (metanoia) lui Flew, a fost doar efectul demenţei senile. Dar ce s-a întâmplat cu Flew, la 80 şi ceva de ani? El l-a întâlnit pe C.S. Lewis (1893-1963), cu 55 de ani înainte.
Lewis preda Literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Oxford. Reputaţia sa de fervent apologet creştin îl urmărea peste tot. La Oxford, împreună cu colegii şi cu studenţii a creat “Socratic Club”, în cadrul căruia se confruntau ateii şi creştinii, pe teme de credinţă şi morală. În 2 februarie 1948, clubul găzduieşte confruntarea dintre Lewis şi filozoful Elizabeth Annscombe: amândoi irlandezi, ea fiind studenta maestrului austriac de logică contemporană Ludwig Wittgenstein (1889-1951). Subiectul dezbaterii era reprezentat de o lucrare recentă de-a lui Lewis, intitulată Miracole: un Studiu Preliminar, publicat în 1947. Annscombe era catolică, Lewis a fost şi a rămas pentru totdeauna anglican (cu marele regret al catolicului J.R.R Tolkinen, care a fost decisiv pentru reîntoarcerea lui la credinţă). Lui Lewis i-au fost contestate anumite abordări filozofice. Se spune că a fost singura dată când Lewis a fost învins într-o dezbatere, iar acest lucru l-a marcat atât de profund, încât l-a împins să-şi revizuiască celebra carte, publicată într-o a doua ediţie în 1960.
Dar, printre cei prezenţi la duelul Lewis-Annscombe, se afla şi un tânăr student, pe nume Flew, pentru care acea zi a rămas de neiutat. Dezbaterea dintre cei doi apologeţi ai credinţei l-a atins, l-a iritat, l-a enervat atât de mult, încât pornind de la frecventările Socratic Club, s-a maturizat şi a elaborat propriul ateism raţional. Când avea posibilitatea, lua cuvântul pentru a-şi susţine motivaţiile, iar în 1950 a apărut şi manifestul său: Theology and Falsification. Toate acestea pentru a respinge acele idei nebuneşti despre Dumnezeu, pe care Socratic Club le susţinea, pentru a-l ridiculiza cu aplomb pe Lewis, pentru care miracolele nu doar se întâmplă, dar mai cu seamă nu sunt contrare raţiunii.
Acordând un interviu în 2005, Flew, fostul mare duşman al lui Dumnezeu, aminteşte acele dezbateri, acele afirmaţii, acel Socratic Club şi pe acel Lewis, declarând cu sinceritate că acel vierme vechi a învins în cele din urmă. Cum deja s-a întâmplat cu Lewis, Flew s-a predat, fiind constrâns să recunoască şi să admită că Dumnezeu există, la fel cum logica şi inteligenţa nu pot să nu afirme aceasta.
Onestitatea intelectuală pe care, chiar şi în anii de război împotriva Cerului, Flew a observat-o, ascultat-o şi cultivat-o, l-a făcut să-şi schimbe părerea, în mod raţional. În mod particular, au fost evoluţiile cercetării biologice şi progresele realizate în studiul genomilor, pentru a-l convinge că unica poziţie cu adevărat ştiinţifică şi în conformitate cu raţiunea umană, este acela a unui “proiect inteligent”, asupra naturii. Flew, a petrecut ultimii ani ai vieţii, muncind, credincios, la această prospectivă cu totul nouă, cu prospeţimea unui tânăr. Urmaşilor le-a lăsat povestirea parcursului său într-o carte frumoasă şi convingătoare a anului 2007: Dio esiste. Come il più famoso ateo del mondo ha cambiato idea (trad. it., Alfa & Omega, Caltanissetta 2010).
La 50 de ani de la moartea lui Lewis mai sunt multe de explorat, în ceea ce priveşte modul în care miracolul transformă ştiinţa, utilizând bine raţiunea şi dreptul natural, după cum reiese din lucrările: The Restitution of Man: C.S. Lewis and the Case Against Scientism (2a ed. Erdmans, Grand Rapids [Michigan] 1998), de Michael D. Aeschlimann, şi The Magician’s Twin: C.S. Lewis on Science, Scientism, and Society, îngrijit de John G. West jr., şi publicat de faimosul Discovery Istitute, din Seattle.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.lanuovabq.it
