Privind la exemplul martirilor din orice timp și din orice loc, creștinul învață ”să trăiască o viață deplină, primind martiriul fidelității zilnice față de Evanghelie și al conformării la Cristos”. Este, pe scurt, cateheza papei Francisc prezentată la audiența generală de miercuri, 25 septembrie 2019, cu participarea a peste douăzeci de mii de romani și pelerini din diferite țări.
Ca de obicei, cateheza a început cu proclamarea unei lecturi biblice. Continuând seria de cateheze dedicată vieții primei comunități creștine de la Ierusalim, lectorul a proclamat o pericopă din cartea Faptele Apostolilor (6,8-15) în care se descrie mărturia curajoasă a primului martir creștin, diaconul Ștefan. ”Plin de har și de putere”, se citește în cartea biblică amintită, Ștefan ”săvârșea minuni și semne mari în popor”. Tras la răspundere pentru credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu, Ștefan este adus înaintea Sinedriului, iar cei care îl priveau ”au văzut fața lui ca fața unui înger”.
În cateheza sa, papa Francisc a scos în evidență două trăsături ale acestui mărturisitor curajos: diaconatul și martiriul lui Ștefan. În fața celor care murmurau din cauza unor probleme administrative din sânul primei comunități creștine, Apostolii convoacă o adunare și caută soluții. Hotărăsc să împartă atribuțiile: pe de o parte, proclamarea Evangheliei, iar pe de alta, slujirea carității.
”Apostolii devin tot mai conștienți că vocația lor principală este rugăciunea și predicarea Cuvântului lui Dumnezeu; amândouă: rugăciunea și vestirea Evangheliei”, a remarcat pontiful. Ei rezolvă controversa instituind un nucleu de ”șapte bărbați cu nume bun, plin de spirit și înțelepciune” (v. 3). După ce apostolii și-au pus mâinile asupra lor, aceștia urmau să se ocupe de slujirea la mese. De aici, sublinierea papei cu privire la rolul diaconului:
Papa Francisc: «Diaconii au fost creați pentru acest lucru, pentru slujire. Diaconul, în Biserică, nu este un preot de rangul doi, nu! Este altceva. Diaconul nu este pentru altar, el este pentru slujire. Este custodele slujirii Bisericii. Când unui diacon îi place prea mult să meargă la altar, greșește. Nu aceasta este calea lui».
Printre cei șapte diaconi de la începutul Bisericii se află și Ștefan, asupra căruia se dezlănțuie împotrivirile cele mai înverșunate. Adversarii săi ”aleg soluția cea mai meschină pentru a nimici o ființă umană: calomnia sau mărturia falsă. ”Calomnia ucide. Întotdeauna”.
Papa Francisc: «Acest cancer diabolic, care se naște din voința de a distruge reputația unei persoane, atacă și restul trupului bisericesc și aduce daune foarte grave, pentru interese meschine sau pentru a acoperi propriile lipsuri; se fac coaliții pentru a mânji pe cineva.»
La spusele martorilor falși, Ștefan este judecat în fața Sinedriului. Dar aici, lectura pe care o face cu privire la istoria sacră îl pune în centru pe Isus, prezentând moartea și învierea sa drept ”cheie pentru întreaga istorie a Legământului”. El denunță fără frică ”ipocrizia cu care au fost tratați profeții și Cristos însuși”, ceea ce trezește reacția violentă care ajunge până la uciderea cu pietre.
Papa Francisc: «El arată, însă, adevărata ”stofă” a unui discipol al lui Cristos. Nu caută scurtături, nu face apel la personalități care ar putea să-l salveze, dar își pune viața în mâinile Domnului. Rugăciunea lui Ștefan în acel moment este foarte frumoasă: ”Doamne Isuse, primește sufletul meu!” (Fap 7,59). Ștefan moare ca un fiu al lui Dumnezeu, iertând: ”Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” (v. 60)».
Ceea ce arată lumii ”identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu”, a adăugat papa Francisc la cateheză, sunt ”punerea vieții în mâinile Tatălui și iertarea greșiților noștri”. Pe urmele lui Ștefan au mers în decursul istoriei nenumărații martiri ai Bisericii:
Papa Francisc: «Astăzi sunt mai mulți martiri decât la începutul vieții Bisericii, iar martirii sunt peste tot. Biserica de astăzi este mai bogată în martiri, este irigată de sângele lor, ”sămânță de noi creștini” (Tertulian, Apologeticum, 50,13) și asigură creștere și rodnicie Poporului lui Dumnezeu. Martirii nu sunt ”iconițe”, ci bărbați și femei în carne și oase care, după cum spune Apocalipsul, ”și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (7,14). Ei sunt adevărații învingători!»
La finalul audienței, papa Francisc a salutat grupurile de romani și pelerini, încheind cu nelipsita încurajare adresată tinerilor, vârstnicilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, pornind de la apropiata comemorare liturgică – vineri, 27 septembrie – a Sfântului Vincențiu de’ Paoli, fondatorul și patronul asociațiilor de caritate:
Papa Francisc: «Exemplul de caritate pe care ni l-a dat Sfântul Vincențiu de’ Paoli să ne conducă pe toți la o slujire plină de bucurie și dezinteresată a celor mai nevoiași și să vă deschidă la datoria ospitalității și la darul vieții!»
După cântarea rugăciunii ”Tatăl Nostru” în limba latină, papa a invocat asupra celor prezenți Binecuvântarea sa apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
