21 de lucruri extraordinare pe care nu le știai despre sfântul Ioan Paul al II-lea

1. Pe vremea când era în trupa de teatru, a salvat spectacolul cu memoria sa fenomenală.

Cu toții știm că Papa Ioan Paul al II-lea avea o pasiune pentru teatru și literatură încă de când era adolescent. Dar ceva ce nu știam este că odată a salvat spectacolul cu memoria sa incredibilă. Unul dintre membrii trupei a renunțat cu 2 zile înainte de seara de deschidere… și bănuiesc că nu aveau dubluri în zilele acelea. Dar nicio grijă, mintea absorbantă a tânărului Karol memorase deja efectiv fiecare replică a fiecărei persoane de la repetiții, și s-a oferit să ia încă un rol. Spectacolul trebuie să continue!

2. Atunci când mergea în excursie cu tinerii, le citea din Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr în jurul focului de tabără.

Mulți dintre noi știm că pr. Wojtyla îi plăcea să își petreacă timpul în natură cu tinerii pe când era preot paroh în Polonia și chiar și mai târziu, când devenise deja Cardinal. Excursiile trebuiau făcute pe ascuns, deoarece asemenea ieșiri erau interzise de comuniștii de la putere. Ei obișnuiau să meargă cu canoea, la cățărat, iar uneori celebrau Liturghia pe o barcă de canoe întoarsă. Și se pare că seara, în jurul focului, cântau cântece și citeau cărți, inclusiv clasica Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, a lui C.S. Lewis (apărută în 1942).

3. Comuniștii au dorit, în mod ironic, ca el să devină Arhiepiscop de Cracovia.

Cu toate că guvernul comunist încă permitea Bisericii din Polonia să își nominalizeze propriii candidați pentru pozițiile vacante, comuniștii își rezervau dreptul de a respinge orice candidat care nu le era pe plac. Au continuat să respingă până când au găsit cea mai bună variantă a lor: Karol Wojtyla. Ce situație ciudată: omul pe care l-ai ales devine ulterior Papă, iar apoi se întoarce în Polonia pentru a răsturna comunismul. Aceasta este probabil cea mai gravă subestimare din istorie.

4. A strâns excremente cu lopata.

Sf. Ioan Paul al II-lea nu s-a temut niciodată să facă munca murdară sau să se înjosească până la cele mai umile sarcini. La scurt timp după ce puterea a trecut de la naziști la comuniști în Polonia, Karol și colegii săi seminariști au reușit să se întoarcă la seminarul lor, care ajunsese într-o stare groaznică de degradare. Țevile erau înghețate iar latrinele erau mizerabile. Grămezi întregi de excremente înghețate au trebuit adunate cu lopețile. Următoarea dată când primești o sarcină dezgustătoare, amintește-ți că și Sf. Ioan Paul al II-lea a trecut prin aceasta.

5. A continuat să schieze până la vârsta de 73 de ani.

Una dintre relatările mele favorite este cea a unui băiețel de 8 ani care l-a întâlnit întâmplător pe Sf. Ioan Paul al II-lea pe o pârtie. Au schiat împreună câteva ture, iar mama băiatului nu l-a crezut pe fiul său plin de imaginație că acesta chiar a schiat cu Papa, până când însuși Papa a venit la ea și s-a prezentat.

6. A călătorit de 3 ori până la lună în timpul vieții sale.

Ei bine, de fapt aceeași distanță: 1.250.000 de kilometri! El avea o misiune și simțea că chemarea sa de Păstor universal al Bisericii însemna că chiar este nevoie ca el să meargă în lume și să viziteze credincioșii de pretutindeni. „Nu sunt cumva Papă pentru întreaga lume?” spunea el.

7. Care a fost „cea mai fericită zi a vieții sale”?

După cum a spus chiar el, a fost ziua în care a canonizat-o pe sora Faustina, ca prima Sfântă a noului mileniu. Devoțiunea lui față de Milostivirea Divină a fost una dintre temele centrale ale vieții sale, ceva foarte aproape și drag inimii sale, în special pentru că era polonez. „Nu există nimic de care omul are mai mare nevoie decât de Milostivirea Divină.”

8. A scris acest fragment profund de poezie.

Pe perioada invaziei naziste, când Karol lucra într-o carieră de piatră în condiții de sub zero grade (și făcea o navetă de 30 de minute de mers pe jos la răsăritul soarelui), și-a văzut unul dintre colegi murind într-o explozie cu dinamită. Ulterior, a scris această poezie:

L-au așezat pe un covor de pietriș.
Soția a venit, consumată de grijă; fiul lui s-a întors de la școală…
Pietrele din nou în mișcare: un camion rănind florile.
Și din nou curentul electric mușcă adânc din ziduri.
Dar omul a luat cu el construcția dinăuntrul lumii,
Acolo unde mâniei uriașe îi corespunde o explozie de iubire la fel de mare.

9. S-a folosit de câteva mișcări de-ale lui James Bond pentru a scăpa de poliția secretă.

Când era Episcop în Polonia, pe timpul regimului comunist, poliția secretă îl ținea mereu sub observație încercând să îl studieze (până când a ajuns Papă, au adunat 18 cutii de rapoarte despre el.) Odată, când Arhiepiscopul a dorit să aibă o întâlnire secretă cu Karol, șoferul acestuia a recurs la câteva manevre de navigare prin trafic, până când urmăritorii i-au pierdut din vedere; Karol a schimbat mașinile fără ca aceștia să știe și a reușit astfel să se întâlnească cu Arhiepiscopul în liniște. De asemenea, guvernul a împânzit reședințele Episcopilor cu dispozitive de ascultat, fapt pe care Karol îl știa, drept urmare le-a dejucat planul. Vorbea foarte tare atunci când dorea ca ei să îl audă, păstrând conversațiile private pentru excursiile sale secrete în sălbăticie.

10. Cu drepturile sale de autor a construit biserici în Iugoslavia.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost darnic întreaga sa viață. S-a făcut pe sine însuși un dar, precum a oferit în dar și timpul și talentul său. Doar un exemplu: după ce a publicat „Trecând pragul speranței” – carte care s-a vândut în milioane de exemplare – a folosit primii bani încasați pentru drepturile de autor pentru a reconstrui biserici ce fuseseră distruse în conflictul din Iugoslavia. De asemenea, se știe că și-a donat haine noi ce au fost cumpărate pentru el, continuând să le poarte pe cele vechi.

11. A primit Sacramentul Reconcilierii de la Padre Pio.

În 1947, pr. Wojtyla l-a vizitat pe Padre Pio, care i-a ascultat mărturisirea. Papa Ioan Paul al II-lea urma să îl canonizeze 55 de ani mai târziu.

12. Predecesorul său, Papa Ioan Paul I a spus…

„Numele meu este Ioan Paul întâiul. Voi fi aici pentru scurt timp. Al doilea este pe drum.”

13. Era regele multifuncționalității.

Papa Ioan Paul al II-lea avea o incredibilă etică a muncii, și a fost descris de unul dintre secretarii săi ca un „vulcan de energie”. Nu era neobișnuit pentru el să lucreze 12-16 ore pe zi. Avea darul de a-și „împărți atenția”, și mulți oameni își amintesc că putea avea o conversație completă cu tine, în timp ce citea – fiind încă prezent în discuție. Uneori obosea la întâlniri dacă nu făcea și altceva în acel timp. De fapt, în timpul Conciliului Vatican II, a citit și a scris tot felul de cărți și poezii.

14. Îl citea pe Marx în timpul Conclavului Papal.

Atât de puternică era pornirea sa de a face mereu mai multe lucruri deodată, de a-și hrăni în mod constant intelectul, încât și-a adus material de citit chiar și la Conclavul Papal, cu puțin timp înainte de a fi ales Papă. Și dintre toate cărțile pe care le putea avea… el citea literatură marxistă. După cum îi spunea unui prieten: „Dacă vrei să îți înțelegi adversarul, trebuie să știi ce a scris acesta.”

15. O mulțime de 300.000 de oameni nu s-a oprit din aplaudat timp de 14 minute.

În timpul vizitei sale înapoi în Polonia, ca Papă, în iunie 1979, a celebrat Liturghia de Rusalii în Piața Victoria, în fața unei mulțimi de 300.000 de oameni. La un moment dat, aplauzele lor dezlănțuite nu s-au oprit timp de 14 minute. Oprește-te o clipă și imaginează-ți. Un popor, o cultură reprimată de un comunism care nega demnitatea lor umană de persoane. Și acum, unul de-al lor, un băiat polonez din Wadowice, se întoarce ca Papă pe tărâmul său natal, cu un mesaj de libertate și speranță. „Trimite Spiritul Tău! Trimite Spiritul Tău! Și reînnoiește fața Pământului!”

16. Dacă pui împreună tot ceea ce a scris el, ar egala mărimea a 20 de Biblii.

A scris, în medie, mai mult de 3.000 de pagini pe an, doar pe durata pontificatului său.

17. A fost primul Papă care a intrat într-o moschee.

Iubirea lui față de fiecare ființă umană a depășit granițele Bisericii Catolice, vizând toate religiile, toate rasele, toate limbile.

18. Datorită lui, Garda Elvețiană nu a pierdut timpul.

Imaginează-ți: o siluetă înfășurată într-o pelerină neagră se strecoară pe poarta din spate a Vaticanului. Papa Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre acei lideri care se strecoară pe lângă propriile gărzi de securitate. Adesea, aceste excursii îl duceau în munți, unde se odihnea sau schia. Oricât de ocupat era, înțelegea nevoia de echilibru și recreere.

19. Uneori, îi plăcea umorul autoironic.

Una dintre conversațiile purtate cu un prieten a sunat astfel:
– Muzica este extrem de folositoare în rugăciune. Cum spunea și Sfântul Augustin, „cel care cântă, se roagă de două ori”.
– Dumneavoastră ați fost un bun cântăreț, Sfinte Părinte?
– Când eu cântam, era ca și cum m-aș fi rugat doar o dată.

20. Cunoștea numele tuturor celor peste 2000 de Episcopi din lumea întreagă.

Avea o hartă pe care marcase fiecare Dieceză din lume și știa numele tuturor Episcopilor. Memoria lui nu se limita însă la liderii Bisericii. Gărzile elvețiene, seminariștii și indivizii pe care îi întâlnise din întâmplare și pentru puțin timp erau adesea uimiți de toate detaliile pe care Sfântul Părinte și le amintea despre ei, chiar după ani întregi.

21. A fost persoana văzută de cei mai mulți oameni din lume.

Cel puțin așa se spune. Și având în vedere că este vorba despre o jumătate de miliard de oameni, cine ar putea să îl întreacă?