Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (broșura)

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor se celebrează, conform tradiţiei, în perioada 18-25 ianuarie a fiecărui an. Acest interval de timp a fost propus de către Paul Wattson în anul 1908, acoperindu-se astfel perioada liturgică dintre sărbătoarea Sf. Petru şi cea a Sf. Pavel, conform ritului roman. Prin urmare, alegerea acestei perioade de timp are o profundă semnificaţie simbolică. În emisfera sudică, însă, unde luna ianuarie reprezintă o perioadă de vacanţă, s-a preferat adoptarea unei alte date, în preajma sărbătorii Rusaliilor, o perioada, de asemenea, simbolică pentru unitatea Bisericii.

Luând în considerare această flexibilitate, fiecare comunitate creştină este invitată să caute şi să promoveze unitatea Bisericii, prin rugăciuni şi acţiuni specifice, de-a lungul întregului an, pentru a se înainta, astfel, pe calea unităţii depline dorită de Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Citește și:

Mesajul Preafericitului Cardinal Lucian cu ocazia Octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor

Textul biblic pentru anul 2019

Cartea Deuteronomului 16,11-20

În acel timp, Moise s-a adresat poporului, zicând: „Să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului tău tu, fiul tău, fiica ta, slujitorul tău şi slujitoarea ta, levitul care este înăuntrul porţilor tale, străinul, orfanul şi văduva care sunt în mijlocul tău, în locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-şi stabilească numele acolo! Adu-ţi aminte că ai fost sclav în Egipt: să păzeşti şi să împlineşti hotărârile acestea! Să celebrezi Sărbătoarea Corturilor timp de şapte zile, după ce îţi vei aduna [roadele] din aria ta şi din teascul tău! Să vă bucuraţi la sărbătoare tu, fiul tău şi fiica ta, slujitorul tău şi slujitoarea ta, levitul, străinul, orfanul şi văduva care sunt înăuntrul porţilor tale! Să faci sărbătoare timp de şapte zile pentru Domnul Dumnezeul tău în locul pe care-l va alege Domnul! Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în toate roadele tale şi în orice lucrare a mâinilor tale. De aceea să fii vesel. De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor! Şi să nu se înfăţişeze înaintea Domnului cu mâinile goale: fiecare [să dea] ce va putea, după binecuvântarea pe care ţi-o va da Domnul Dumnezeul tău! Să pui judecători şi scribi înăuntrul porţilor tale în orice loc pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, după triburile tale, ca să judece poporul cu o judecată dreaptă! Să nu viciezi, să nu fii părtinitor, să nu primeşti daruri, căci darul orbeşte ochii înţelepţilor şi perverteşte cuvintele drepţilor! Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi, ca să trăieşti şi să iei în stăpânire ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău!”

(Textele biblice în limba română sunt preluate din Biblia, Editura „Sapientia”, Iaşi, 2016)

Introducere la tema anului 2019:

„Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi” (Dt 16,20)

În fiecare an, creştinii din întreaga lume se unesc în rugăciune pentru a creşte în unitate. Facem aceasta într-o lume în care corupţia, lăcomia şi nedreptatea creează inegalitate şi dezbinare. Ne rugăm împreună într-o lume divizată: acest fapt reprezintă o mărturie puternică. Cu toate că noi, creştinii, de multe ori suntem complici ai nedreptăţii, totuşi suntem chemaţi să dăm o mărturie comună în favoarea dreptăţii şi să fim instrumente ale harului vindecător al lui Hristos pentru o lume perturbată.

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2019 a fost pregătită de creştinii din Indonezia. Cu o populaţie de 265 de milioane, din care 86% se consideră musulmani, Indonezia este bine cunoscută ca ţara cu cea mai mare populaţie musulmană din lume. Cu toate acestea, 10% dintre locuitorii Indoneziei sunt creştini de diferite tradiţii. Atât în termeni de populaţie, cât şi de extindere teritorială vastă, Indonezia este ţara cea mai mare din sud-estul asiatic. Are peste 17.000 de insule, 1.340 de grupuri etnice diferite şi peste 740 de limbi locale şi, cu toate acestea, este unită în pluralitatea sa de o limbă naţională, indoneziană (Bahasa Indonezia). Naţiunea se întemeiază pe cinci principii, numite Pancasila, cu motoul Bhineka Tunggal Ika (unitate în diversitate). Prin diversitatea grupurilor etnice, a limbilor şi a religiilor, indonezienii au trăit în acord cu principiul gotong royong, care înseamnă a trăi în solidaritate şi cooperare. Aceasta înseamnă a împărtăşi în toate ambientele vieţii, munca, durerea şi sărbătorile şi a-i considera pe toţi indonezienii ca fraţi şi surori.

Această armonie mereu fragilă este ameninţată actualmente în noi maniere. Mare parte din creşterea economică pe care Indonezia a experimentat-o în ultimele decenii s-a bazat pe un sistem care-şi are inima în competitivitate. Acesta este exact contrariul principiului de colaborare gotong royong. Corupţia este prezentă în multe forme. Infectează politica şi comerţul, cu consecinţe devastatoare pentru mediu. În mod special corupţia afectează justiţia şi aplicarea legii. Cu destulă frecvenţă, cei care trebuiau să promoveze justiţia şi să-l ocrotească pe cel slab fac contrariul. Drept consecinţă, diferenţa dintre bogaţi şi săraci a crescut, aşa încât într-o ţară care este bogată în resurse se vede tot mai tare situația multor persoane care trăiesc în sărăcie. Aşa cum spune o vorbă tradiţională din Indonezia: „Un şoarece mort de foame într-un hambar plin cu orez”. Între timp, se obişnuieşte asocierea unor grupuri etnice şi religioase concrete cu bogăţia în aşa fel încât se alimentează tensiunile. Radicalizarea care opune o comunitate alteia a crescut şi este exacerbată de folosirea nepotrivită a mijloacelor de comunicare care demonizează unele comunităţi.

În acest context, comunităţile creştine conştientizează din nou unitatea lor, unindu-se în faţa aceleiaşi preocupări şi pentru a da un răspuns comun la o situaţie nedreaptă. În acelaşi timp, noi, creştinii, în faţa acestor nedreptăţi, suntem obligaţi să examinăm modurile în care suntem complici. Numai ascultând de rugăciunea lui Isus: „Ca toţi să fie una”, putem da mărturie că trăim unitatea în diversitate. Numai prin unitatea noastră în Hristos vom fi capabili să luptăm împotriva nedreptăţii şi să ne punem în slujba necesităţilor victimelor.

Determinaţi de aceste preocupări, creştinii din Indonezia au găsit că aceste cuvinte din Deuteronom, „Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi...” (cf. Dt 16,18-20), vorbeau cu putere situaţiei şi necesităţilor lor. Înainte ca poporul lui Dumnezeu să intre în ţara pe care El i-a promis-o, a reînnoit adeziunea sa la Alianţa pe care Dumnezeu a făcut-o cu el. Textul biblic se găseşte într-un capitol care are ca temă centrală sărbătorile pe care poporul Alianţei trebuia să le celebreze. Pentru fiecare sărbătoare poporul a fost instruit: „Să vă bucuraţi la sărbătoare tu, fiul tău şi fiica ta, slujitorul tău şi slujitoarea ta, levitul, străinul, orfanul şi văduva care sunt înăuntrul porţilor tale” (Dt 16,14; cf. şi 16,11). Creştinii din Indonezia vor să recupereze acelaşi spirit de sărbători comune pentru diferite comunităţi, pe care îl aveau înainte. Poate să pară straniu că la sfârşitul acestui capitol lung apar două versete despre numirea judecătorilor, însă în contextul Indoneziei relaţia dintre sărbătorile comune şi justiţie apare cu multă claritate. Ca popor al Alianţei stabilite de Isus, ştim că bucuriile ospăţului ceresc vor fi date celor cărora le este foame şi sete şi sunt persecutaţi pentru dreptate, „pentru că a lor este Împărăţia cerurilor” (Mt 5,6.10).

Biserica lui Hristos este chemată să fie o anticipare a acestei Împărăţii. Cu toate acestea, în lipsa noastră de unire nu reuşim să devenim astfel. Nu reuşim să fim semnul iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul Său. În acelaşi mod în care nedreptatea a făcut să crească diviziunile care au destrămat societatea din Indonezia, la fel nedreptatea a alimentat diviziunile în Biserică. Ne căim de nedreptatea care provoacă diviziuni, însă fiind creştini credem în puterea lui Hristos pentru a ne ierta şi a ne răscumpăra. În acest mod, suntem uniţi sub crucea lui Hristos, cerând în acelaşi timp prin harul Său să pună capăt nedreptăţii şi prin milostivirea Sa faţă de păcatele noastre care au fost cauză a diviziunii noastre.

Pregătirea materialului pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2019

Munca pregătitoare despre temă pentru materialul Octavei de Rugăciune din acest an a fost realizată de un grup de reprezentanţi din diferite comunităţi creştine din Indonezia. Acest grup ecumenic a fost reunit de Comisia Bisericilor din Indonezia (Persekutuan Gerja-gereja din Indonezia, PGI), sub conducerea reverendei dr. Henriette T. Hutabarat Lebang şi Conferinţa Episcopilor Catolici din Indonezia (Konferensi Waligereja Indonesia, KWI), sub conducerea Monseniorului Ignatius Suharyo. O mulţumire specială liderilor de la PGI şi KWI şi tuturor celor care au colaborat la aceste materiale.

Materialele pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2019 au fost prezentate de grupul local echipei internaţionale patronată împreună de Comisia „Credinţă şi Constituţie” de la Consiliul Mondial al Bisericilor şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. În această reuniune, care a avut loc în perioada 3-8 septembrie 2017, s-a editat şi s-a finalizat redactarea schemei.

Situaţia ecumenică în Indonezia

Indonezia este o societate pluralistă, o casă pentru persoane din multe triburi, limbi, culturi şi religii. Dintr-o populaţie de 265 de milioane, circa 12% sunt catolici şi protestanţi. Creştinismul a ajuns pentru prima dată în Indonezia în secolul al VII-lea, adus de nestorieni la Sumatra Septentrional. Totuşi, n-a supravieţuit. Evanghelia a fost adusă după aceea, la începutul secolului al XVI-lea, de misionari catolici, urmând traseul comercianţilor portughezi. Între ei trebuie amintit iezuitul Francisc Xaveriu, care a lucrat în Insulele Moluce din 1546 până în 1547. Primul botez a avut loc în Mamuya, Halmahera, în 1534. În 1605, olandezii, sub drapelul unei companii comerciale numite Verenigde Oost-Indische Compagnie (VOC, Compania olandeză din Indiile orientale), i-au expulzat din Indonezia pe portughezi. Odată cu venirea acestor comercianţi olandezi s-a introdus protestantismul în Indonezia şi catolicii au fost forţaţi să se convertească la protestantism.

VOC era interesată iniţial să obţină mirodeniile care se produceau mai ales în partea de est a Indoneziei. În anii următori, VOC a reprezentat şi guvernul colonial olandez şi a introdus protestantismul calvinist practicat în Bisericile din Olanda în secolul al XVII-lea. Biserica reformată era Biserica oficială de stat şi, ca atare, se bucura de privilegii speciale.

Misionarii care au ajuns după aceea în Indonezia, majoritatea dintre ei provenind din Olanda şi din Germania, s-au limitat să lucreze cu un trib concret. Drept consecinţă, diviziunile dintre creştini tind să coincidă cu graniţele tribale. Majoritatea comunităţilor creştine foloseau limba tribului pentru cult, însă treptat au adoptat Bahasa Indonezia, limba naţională. Cu venirea în Indonezia a creştinismului evanghelic apărut din „renaştere” şi din mişcarea carismatică în secolul trecut şi, mai recent, din creştinismul ortodox, Bisericile din Indonezia prezintă astăzi o gamă largă de tradiţii creştine distincte: catolică, luterană, reformată, penticostală, carismatică, evanghelică, baptistă, adventistă de ziua a şaptea, armata salvării şi cea ortodoxă.

Aceste Biserici lucrează împreună în diferite moduri și de pe diferite platforme pentru unitatea Bisericii, abordând şi teme care preocupă toată societatea la nivel local, regional şi naţional. Femei din diferite comunităţi creştine din zona Kebayoran în Yakarta, de exemplu, lucrează împreună pentru a oferi pachete de alimente foarte ieftine conducătorilor de becak (biciclete-taxi), familiilor cu puţine venituri şi celor fără adăpost. Au reuniuni comunitare periodice şi, împreună cu alte grupuri de femei din diferite locuri, respectă anual Ziua Mondială de Rugăciune pentru pace şi dreptate.

Catolicismul în Indonezia şi Conferinţa Episcopilor Catolici

În ciuda succeselor misionare din secolul al XVI-lea, catolicismul a fost suprimat sub dominaţia olandezilor până în anul 1807, când evenimentele politice din Europa au dat din nou libertate de cult catolicilor. De aceea, catolicismul roman s-a menţinut numai în unele sectoare restrânse până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi secolul al XX-lea, când noua lucrare misionară a stabilit şcoli, seminarii şi comunităţi de cult. Primii preoţi nativi din Indonezia au fost hirotoniţi în anul 1920, şi unul dintre ei, părintele Albertus Soegijapranata SJ, a devenit primul episcop indigen în 1940. Într-un anumit sens, un erou naţional, datorită sprijinului său dat independenţei Indoneziei, este amintit și pentru sloganul său: „100% catolic, 100% indonezian”.

Conferinţa Episcopilor Catolici din Indonezia a fost creată iniţial în anul 1920 şi s-a reconstituit după anul 1950 pentru a-i include pe episcopii din toate regiunile ţării. Din 1987 se numeşte Konferensi Waligereja Indonesia (KWI). Lunga existenţă a Conferinţei Episcopale din Indonezia a permis ca episcopii să facă intervenţii importante în timpul Conciliului Vatican II (1962-1965). Au făcut acest lucru în special în raport cu documentul Conciliului despre Revelaţie. Este demn de menţionat că prima dintre aceste intervenţii, aceea a arhiepiscopului Gabriel Manek de Ende, se opunea primei scheme propuse De fontibus, adăugând că va fi un izvor de piedici pentru dialogul Bisericii cu ceilalţi creştini. Astfel, încă din 1962 putem vedea cum episcopii catolici din Indonezia erau angajaţi în ecumenism.

ECTENIA DE PACE

Iară şi iară, în pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu fie între noi dezbinări şi pentru ca să ne unim într-un gând şi într-o înţelegere, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca dragoste să avem, legătura desăvârşirii şi pacea lui Dumnezeu să stăpânească inimile noastre, la care suntem chemaţi într-un trup, şi Cuvântul lui Hristos să locuiască în noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin harul Spiritului Sfânt, porunca legii celei noi să fie semănată, să încolţească şi să prindă rădăcini, ca să ne iubim unii pe alţii şi să nu căutăm voia noastră, ci mărirea lui Dumnezeu şi zidirea Bisericii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să piară sămânţa urii, a certei, a duşmăniei şi a tuturor patimilor ce ruinează unitatea Bisericii şi îi dezbină pe oameni şi pentru ca să fie semănată şi să rodească adevărata iubire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să odihnească peste noi Spiritul înţelepciunii şi al înţelegerii, Spiritul sfatului şi al tăriei, Spiritul cunoştinţei, al evlaviei şi al temerii de Dumnezeu şi prin harul Său să ne unim întru legătura păcii şi a dragostei, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să piară dezbinarea şi să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia ; apără, mântuieşte, miluieşte, uneşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule cu harul Tău.

Pe Preasfânta, preacurata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Ţie mărire Îți înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul sau preotul: Domnului să ne rugăm.

Credincioşii răspund: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apoi se rosteşte Rugăciunea prevăzută pentru ziua în curs:

Ziua întâi: Vineri, 18 ianuarie

Rugăciune

Doamne Dumnezeule al văduvei, al orfanului şi al străinului, Tu ne-ai învăţat calea dreptăţii. Ajută-ne, Te rugăm, să urmăm calea Ta căutând dreptatea ca o închinare îndreptată spre Tine. Fiind creştini uniţi, fă să putem să-Ți aducem mărire nu numai cu inimile şi minţile, ci şi cu faptele noastre. Spiritul Sfânt să ne ajute şi să ne călăuzească spre a lucra pentru dreptate, oriunde ne-am afla, pentru ca tot mai multe persoane să poată fi întărite în credință și unitate. Îți cerem aceasta în numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.