„Într-o dimineață, în timp ce așteptam persoanele la spovadă, apare un domn înalt, subțire, bine îmbrăcat și politicos. După ce a îngenuncheat, a început să-și dezvăluie păcatele - de tot felul - împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui, împotriva moralei: toate aberante.
M-a uimit un lucru. Pentru toate acuzațiile, chiar și după mustrările mele, care au avut la bază Cuvântul lui Dumnezeu, Magisterul Bisericii și morala sfinților, acest penitent enigmatic contracara cuvintele mele, justificând cu multă îndemânare fiecare păcat, golindu-l de orice răutate și încercând să facă normale, naturale și indiferente toate actele păcătoase.
Făcea acest lucru nu doar pentru păcatele oribile împotriva lui Dumnezeu, lui Isus, Mariei și sfinților, ci și pentru păcatele care erau foarte murdare și dezgustătoare din punct de vedere moral.
Răspunsurile, pe care acest penitent enigmatic le dădea din când în când la argumentele mele, cu subtilitate și cu o răutate înnăbușită, m-au impresionat. Mă întrebam: „Cine este acesta?”, „Din ce lume vine?”.
Și încercam să-i fixez chipul, pentru a putea înțelege ceva din expresia feței. În același timp eram foarte atent la fiecare cuvânt pe care îl spunea, pentru a putea cântări întreaga semnificație.
La un moment dat, cu ajutorul unei lumini interioare vii și strălucitoare, am perceput cu claritate cine se află în fața mea. Cu fermitate și în mod imperios i-am zis: „Spune: trăiască Isus, trăiască Maria”. De îndată ce am rostit aceste dulci și puternice nume, Satana a dispărut instantaneu într-un fulger de foc, lăsând în urmă o duhoare imposibil de suportat”.
Traducere: Liviu Ursu
