Psalmii sunt, așa cum știm cu toții, o Carte a vechiului Testament și sunt prin urmare Cuvântul lui Dumnezeu adresat omului. În același timp, alcătuiesc o culegere de 150 rugăciuni înălțate spre Domnul, fiind o modalitate prin care Dumnezeul ne învață să ne rugăm, o anticipare a descoperirii rugăciunii domnești Tatăl nostru. Îi putem considera fructul unui lung dialog între Dumnezeu și om manifestând raportul dintre aceștia în cele mai variate situații ale existenței.
Parcurgerea lor scoate în evidență o largă paletă de sentimente și trăiri ale omului de-a lungul cărării sale de apropiere către Domnul care i se descoperă: ne găsim uneori în fața unor cântece de laudă, de adorare sau de mulțumire în fața Creatorului, alteori auzim strigătul de ajutor în fața fricilor sau a disperării sau percepem lansările încrezătoare și pline de speranță ale omului.
A simțit fiecare, rugându-se psalmii, cât de bine cunoaște Dumnezeul sufletul omului și cât de frumos reușește psalmistul să exprime stările pe care acesta le traversează. O bogăție și o frumusețe a lor este aceea că ne apropie de Tatăl ceresc în orice moment al vieții; ne ajută să trăim în fiecare zi cu mai multă încredere relația cu El, izgonind teama ce ne-ar putea fi insuflată de vocile lumii acesteia.
Pentru noi astăzi, psalmii sunt deosebit de importanți. Nu trebuie să ne temem de ei ci este folositor să îi descoperim și să îi luăm ajutor în rugăciunile noastre pentru că ei constituie hrana zilnică pentru o viață creștină trăită cu entuziasm, așa cum ne învață sfântul Augustin: „Psalterium meum, gaudium meum”.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno