Revista iezuiţilor italieni „La Civiltà Cattolica” a publicat joi un amplu interviu cu Papa Francisc, realizat de directorul publicaţiei, pr. Antonio Spadaro, S.J.
Interviul – se precizează într-un comunicat al prestigioasei reviste – este publicat simultan de alte 16 reviste ale Societăţii lui Isus din lumea întreagă şi a fost acordat de Papa Francisc în biroul său privat din Casa Sf. Marta, în decursul a trei colocvii care au avut loc pe 19, 23 şi 29 august. În aproape 30 de pagini, fostul arhiepiscop de Buenos Aires, Jorgé Mario Bergoglio, trasează un profil al identităţii sale, din care nu lipsesc preferinţele artistice şi culturale. Primul Papă iezuit din istoria Bisericii explică şi modul în care înţelege ordinul din care provine, Societatea lui Isus, analizează rolul Bisericii în timpurile noastre şi subliniază priorităţile activităţii pastorale. În fine, răspunde la întrebările pe care societatea şi antropologia contemporană le adresează celor chemaţi să vestească Evanghelia.
În prima parte a lungului interviu, potrivit anticipărilor puse la dispoziţie de comunicatul amintit, Papa Francisc se consideră „un om păcătos asupra căruia s-a oprit privirea Domnului”. Papa a spus că formarea sa de iezuit, şi în special partea privitoare la discernământul spiritelor, îl ajută şi în momentul de faţă să-şi trăiască mai bine slujirea la care a fost chemat: „Pentru Sfântul Ignaţiu, marile principii trebuie să se concretizeze în circumstanţele de loc, timp şi persoane. Înseamnă să faci lucrurile mici de fiecare zi cu o inimă mare şi deschisă la Dumnezeu şi la ceilalţi”.
De ce anume are mai mare nevoie Biserica? Papa răspunde: „Capacitatea de a se îngriji de rănile omului şi de a încălzi inimile credincioşilor, apropierea, proximitatea… Şi trebuie să începem de jos”. „Eu văd Biserica asemenea unui spital de campanie după o bătălie. E inutil să-l întrebi pe unul rănit grav dacă are colesterol sau diabet. Trebuie să-i tratezi rănile. După aceea se poate vorbi de celelalte”. „Uneori, Biserica s-a lăsat închisă în lucruri mărunte, în precepte mărunte. Cel mai important este, în schimb, prima vestire: «Isus Cristos te-a mântuit!». Şi slujitorii Bisericii trebuie să fie mai întâi de toate slujitori ai milostivirii”. „Reformele organizatorice şi structurale sunt secundare, vin mai târziu. Prima reformă trebuie să aibă în vedere atitudinea. Slujitorii Evangheliei trebuie să fie persoane capabile să încălzească inima persoanelor, să meargă în noapte împreună cu ei, să ştie să intre în dialog şi să coboare în noaptea lor, în întunericul lor, fără a se rătăci. Poporul lui Dumnezeu vrea păstori, nu funcţionari sau clerici de stat”.
În celelalte întrebări s-au abordat teme complexe, precum divorţaţii recăsătoriţi sau persoanele homosexuale, urgenţa spiritului misionar, primatul petrin şi rolul femeii în Biserică.
În multe răspunsuri ale Papei revine un laitmotiv al pontificatului: „Pe Dumnezeu îl întâlneşti mergând, îl întâlneşti pe cale”. Aceasta „nu înseamnă relativism, trebuie înţeleasă în sens biblic, pentru care Dumnezeu este întotdeauna o surpriză, de aceea nu ştii niciodată unde şi cum îl găseşti, nu tu eşti cel care stabileşte timpii şi locurile întâlnirii cu El. Trebuie să discernem întâlnirea. Iată de ce discernământul este fundamental”.
În fine, Papa subliniază că nu trebuie să ne închidem într-un trecut care paralizează: „Dacă creştinul este restaurator, legalist, dacă vrea ca toate să fie clare şi sigure, atunci nu găseşte nimic. Tradiţia şi memoria trecutului trebuie să ne ajute să prindem curajul de a deschide noi spaţii lui Dumnezeu”. „Cine caută astăzi soluţii disciplinare, cine tinde în mod exagerat spre ‚siguranţa’ doctrinară, cine caută cu încăpăţânare să recupereze trecutul pierdut, are o viziune statică şi involutivă. Dar în acest fel credinţa devine o ideologie printre celelalte. Eu am o certitudine dogmatică: Dumnezeu este în viaţa fiecărui om. Chiar dacă viaţa unei persoane este un ogor plin de spini şi pălămidă, există întotdeauna spaţiul în care sămânţa bună poate să crească. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
