Discursul Preasfințitului Mihai cu ocazia vizitei Cardinalului Leonardo Sandri și a inaugurării noului sediu al Episcopiei de București
„Vizita Eminenței Voastre de astăzi, cuvintele rostite sunt un semn al părinteștii griji pe care Scaunul apostolic al Romei o oferă Bisericii Române Unite cu Roma. Aș dori să vă mulțumesc filial pentru onoarea de a fi prins acest popas de rugăciune și prietenie în programul vizitei pastorale în România, sfințind reședința noastră la București.
Aș dori să exprim, totodată, gratitudinea mea și a Episcopiei greco-catolice de București – Domnului Ministru secretar de stat – Prof. Victor Opaschi pentru cuvintele sale de azi, dar mai ales pentru primirea acestui așezământ din partea Statului român.
Isus ne spune tuturor „dacă cineva vrea să vină după mine, să se lepede de sine”. A fi chemați de Hristos nu înseamnă pierderea libertății. Nu este o obligație fatală urmarea lui. Înseamnă o alegere, și această alegere exprimă o voință. Isus a chemat multe persoane în mod individual: pe Simon Petru, pe Natanael, pe Levi, pe tânărul bogat, dar pe lângă aceste chemări, a făcut și invitații colective. Să-i răspunzi lui Hristos presupune un stil de a trăi și lucruri de împlinit în permanență. În ce fel se arată acest trai? Că Dumnezeu nu ne schimbă viața prin a ne socoti mai întâi tot felul de merite – cum pare la prima vedere -, ci prin a ne ajuta să ne lepădăm de noi înșine. Ca să semănăm cu Isus, câștigăm prin pierderi. Înseamnă să încetezi să te mai pui în centru, să-ți iei crucea, să te preocupi de binele celuilalt și de ceea ce este în jurul tău, nu oricum, ci imitându-l pe El. Și putem fi creștini doar în măsura în care îi permitem lui Dumnezeu să transforme imposibilitățile noastre în harul putinței sale.
A fi al lui Isus, al Bisericii sale nu poate fi redus la vanități personale sau la istorii glorioase. Acest loc, alături de catedrala Sf. Vasile cel Mare este centrul vieții Bisericii locale. Isus spune că acolo unde ne este inima, ne este și comoara. Numai dăruirea, timpul pierdut pentru semeni, zelul pentru lucrurile Domnului, compasiunea pentru cel păcătos fac lumea să fie mai bună, omenia o prioritate, iar existența prezentă să primească încă de aici, de pe pământ, chipul veșniciei. Așadar, dacă dăm o bună folosință lucrurilor acestea trebuie să ne apropie și mai mult de Dumnezeu, dar și de semenii noștri.
Exprimându-vă tuturor recunoștința pentru prezența dumneavoastră aici, în această după-masă, să dăm mulțumită lui Dumnezeu pentru acest timp petrecut împreună, amintindu-ne că trebuie să fim pururi „la cuvântul lui” Isus. Maica Preacurată să ne binecuvânteze pe toți!”
