Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

2 octombrie 1830: moare episcopul Ioan Bob

 
2 octombrie 1830: moare episcopul Ioan Bob
  • 02 Oct 2017
  • 1904

La 2 octombrie 1830, la Blaj, a trecut la cele veșnice Ioan Bob, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, între 1782-1830.

Ioan Bob s-a născut la 25 noiembrie 1739, în localitatea Orman, în comitatul Solnocul Interior, azi în județul Cluj. Părinții săi erau nobili români: tatăl fiind Andrei Bob, din Copalnic-Mănăștur, iar mama Candida Timandi.

Primele cursuri școlare le-a făcut sub îndrumarea învățătorului reformat comunal, apoi a studiat la Ocna Dej, la Jula și la Ciumăfaia. La vârsta de 11 ani a trecut la iezuiții din Cluj. De la Cluj, a plecat la Blaj, fiind novice-monah. La Blaj, l-a avut profesor de gramatică pe Petru Iacob.

Întrucât regulile călugărești cerute de Atanasie Rednic erau prea aspre, nu a depus vot de călugăr. A plecat la mănăstirea Odorhei, în calitate de administrator, unde a funcționat între 1765-1769, iar de aici, s-a reîntors la Blaj, în calitate de administrator al mănăstirii, unde a funcționat până în anul 1773. În acel an, a fost trimis la studii la Sâmbăta Mare, deși avea vârsta de 34 de ani, de către episcopul Grigore Maior, unde, în 1774, a absolvit cursul de teologie, dar bolnav fiind, s-a reîntors la Jula, unde și-a refăcut sănătatea. În 1778, episcopul Grigore Maior l-a hirotonit preot și l-a numit secretar episcopal, iar apoi, protopop în Daia Română, iar de aici, la Târgu Mureș.

În anul 1782, episcopul Grigore Maior a trebuit să renunțe la episcopat, din cauza opoziției pe care o făcuse față de Edictul de toleranță emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782, a fost convocat Sinodul electoral. Aici candidații la episcopat s-au clasat în felul urmâtor: Ignatie Darabant cu 63 de voturi, Iacob Aron cu 57 de voturi, Ioan Bob cu 37 de voturi, Filotei Laszlo cu 10 voturi, Andrei Zetkey de la Muncaciu cu 2 voturi, Mehesi Avram 2 voturi, Samuil Micu cu 1 vot și Ieronim Kalnoki 1 vot, în total fiind exprimate 178 de voturi. La 21 octombrie 1782, împăratul Iosif al II-lea l-a numit episcop pe Ioan Bob, iar Papa Pius al VI-lea l-a confirmat episcop. Împăratul Iosif al II-lea l-a preferat pe Ioan Bob în calitate de episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, întrucât era preot de mir și nu călugăr, deși se clasase pe locul al III-lea, după numărul de voturi voturi obținute.

La 6 iunie 1784, a fost consacrat episcop de bunul său prieten Grigore Maior.


Pe 30 martie 1792, a adresat împăratului Leopold al II-lea memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae. A ctitorit numeroase biserici greco-catolice, între care Biserica Bob din Cluj, Biserica Bob din Mediaș, Biserica Bob din Târgu Mureș etc.

Opera
Dictionariu romanesc, lateinesc si ungaresc, Cluj (1822-1823), având circa 11.000 de cuvinte românești, cărora li se indică și echivalentul latin și cel maghiar, autor fiind însuși episcopul Ioan Bob.
În timpul episcopatului său, s-au tipărit diferite cărți de slujbă și de învățătură la Blaj;
Majoritatea cărților de cult necesare Bisericii Române Unite,
Manuale didactice (Gheorghe Șincai: Îndreptare către aritmetică, 1785 și Alfavith sau Bucoavnă, 1796),
Cărți teologice (Samuil Micu; Theologie moralicească sau Bogoslovia, 2 vol., 1796; Theologie dogmatică, și moralicească despre Taine peste tot, 1801, Alte șapte lucrări despre fiecare Taină, 1801-1802; De urmarea lui Hristosde Thomas a Kempis).
Însă cea mai importantă din cărțile tipărite în timpul episcopatului său a fost Biblia, cunoscută sub numele de Biblia de la Blaj, din 1795, în traducerea aceluiași Samuil Micu.

 

Sursa: Ioan Chindriș, Un Supplex Libellus Românesc inedit 1783, “Satu Mare. Studii și cercetări”, (Muzeul de Istorie Satu Mare), V-VI, 1981-1982, p. 235-264.
    Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 1994.