Când Domnul a restabilit soarta Sionului,
Ni se părea că visăm.
Atunci gura noastră s-a umplut de surâsuri,
Limba noastră de bucurie.
Atunci se zicea între neamuri:
"Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!"
Mari lucruri a făcut Domnul pentru noi:
Eram plini de bucurie.
Restabilește, Doamne, soarta noastră,
Precum întorci râurile la miazăzi.
Cine seamănă cu lacrimi,
Va secera cu bucurie.
Plecând, merge plângând,
Ducând sămânța de aruncat,
Însă la întors, vine cu bucurie,
Aducând snopii săi.
Când Domnul a restabilit soarta Sionului, ni se părea că visăm. Psalmul evocă întoarcerea poporului ales din robia Babilonului iar sfântul Augustin surprinde această călătorie în sens spiritual: „eram cu fața întoarsă spre lume și cu spatele la Dumnezeu; însă El ne-a întors ca să umblăm întorși spre El și cu spatele la lume, pe noi care suspinam după patria noastră”.
Cine seamănă cu lacrimi, va secera cu bucurie. Cultivarea spirituală are loc întotdeauna cu lacrimi, spune sfântul Casiodor: „Fericiți cei ce plâng că vor fi mângâiați (Mt 5,5). Cultivarea înseamnă căutarea păcii, în suportarea încercărilor din iubire, în a face milostenie cu mâinile pline, așa cum se împrăștie sămânța”.
