Există o dată care explică totul: 16 aprilie 2016. În acea zi, în timpul zborului de întoarcere de pe insula Lesbos, unde i-a vizitat pe migranți, Papa a prezentat desenele pe care le-a primit de la copii. Pagini colorate, a explicat, care au un numitor comun, dorința de pace, deoarece copiii suferă. Unul dintre acele desene prezenta un copil care se îneca în mare, altul o barcă plină de refugiați sub un soare în lacrimi.
„Și într-adevăr astăzi era de plâns”, a adăugat Pontiful. Dacă suferința umană atinge inima, suferința copiilor este mai profundă, provoacă răni greu de vindecat. Papa Francisc repetă des aceste lucruri, împletind cu cei mici un dialog care merge dincolo de cuvinte, creat din ascultare, din sensibilitate, din suferință împărtășită. Exemplele sunt multe. Unul dintre acestea a avut loc recent și s-a datorat „Pelerinajului bucuriei” desfășurat în perioada 22-26 iunie a.c. Uniunea națională italiană de transport a bolnavilor la Lourdes și la sanctuarele internaționale (Unitalsi) a dus în pelerinaj la Loreto (Italia) peste 350 de persoane cu 150 de copii cu dizabilități.
Printre aceștia s-a aflat și micuțul Andrea care, în numele tuturor a dorit să-i scrie Papei o scrisoare, povestindu-i experiența trăită acolo. „Dragă Papa Francisc - scrie copilul - mă numesc Andrea, am 9 ani și locuiesc în Latina. L-am primit pe Isus pentru prima dată duminică, 4 iunie. În dar, mama m-a lăsat să particip împreună cu sora mea Gaia la pelerinajul copiilor bolnavi organizat de Unitalsi. Suntem mai mult de 130 de copii și mulți sunt bolnavi, unii în scaun cu rotile și alții însoțiți de călugărițe. Eu mă joc și vorbesc cu toți. Am învățat multe lucruri.
Aici, Pr. Giani ne spune în fiecare zi să ne rugăm pentru tine și m-am gândit să te anunț acest lucru. Ieri am făcut fotografii împreună. M-am gândit să îți trimit una cadou: în acest fel ne vezi pe toți. Chiar dacă nu ne cunoaștem îți spunem că te iubim. Pot să-ți cer două lucruri? La sfârșitul Liturghiei primim întotdeauna binecuvântarea. Te pot ruga să ne binecuvântezi în timp ce privești această fotografie pentru ca atunci când vom crește să fim buni ca tine? Și, dacă se poate, anul viitor, nu vii și tu la Loreto? Organizatorii mi-au spus deja că pelerinajul copiilor se va face în luna iunie a anului viitor tot la Loreto... știi cât de frumos ar fi! Acum te las - încheie scrisoarea - și te-aș îmbrățișa așa cum fac cu mama și cu tata”. Este inutil să mai spunem că Papa a fost atins de cuvintele micuțului Andrea și a dorit să-i răspundă.
Scrie Papa: „Dragă Andrea, mi-a plăcut scrisoarea primită de la tine, din care am aflat despre bogata aventură trăită cu Unitalsi la Loreto. Cineva mi-a spus că, înainte de a-mi trimite scrisoarea, ai citit-o în fața tuturor prietenilor și i-ai întrebat dacă sunt bucuroși în cazul în care mi-o vei trimite. Au aplaudat puternic! Îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și mulțumesc tuturor prietenilor tăi de la Loreto.
Îți mulțumesc și pentru fotografia de grup trimisă, în care am putut vedea că sunteți mulți și frumoși! În timp ce priveam fiecare chip din imagine, m-am rugat la Fecioara de la Loreto și v-am binecuvântat din suflet pe voi, pe părinți, pe preoți, pe voluntari și pe responsabilii Unitalsi. Îți mulțumesc și pentru invitația de a veni în pelerinaj cu voi. Petrecerea timpului alături de copii reprezintă o mare bucurie pentru mine. Un proverb spune: „Niciodată să nu spui niciodată!”. Și, prin urmare - se încheie scrisoarea - încredințăm Providenței acest vis”.
„Copiii - a subliniat Papa în timpul audienței generale din 18 martie 2015 - ne amintesc de faptul că suntem întotdeauna fii: chiar dacă unul devine adult, sau în vârstă, chiar dacă devine părinte, sub toate acestea rămâne identitatea de fiu. Toți suntem fii. Și acest lucru ne aduce aminte mereu de faptul că viața nu ne-am dat-o noi, ci am primit-o. Marele dar al vieții este primul cadou pe care l-am primit”.
Traducere: Liviu Ursu
